Cercetătorii au câteva piste promiţătoare, dar nu şi răspunsuri definitive cu privire la motivul pentru care fetele europene intră în pubertate timpurie mai frecvent decât în trecut.
Copiii încep pubertatea mai devreme decât în trecut, posibil din cauza unei combinaţii de factori de mediu, de stil de viaţă şi metabolici - însă motivele certe au rămas necunoscute pentru oamenii de ştiinţă.
În medie, fetele încep pubertatea la vârsta de 11 ani, în timp ce băieţii o încep la 12 ani. Dar dacă fetele intră în pubertate la vârsta de 7 ani sau mai devreme, sau dacă băieţii încep la vârsta de 8 ani sau mai devreme, aceştia pot fi diagnosticaţi cu pubertate precoce, care poate duce la probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi obezitatea, diabetul, problemele de sănătate mintală şi cancerul de sân.
În anii 1990, când medicii au identificat pentru prima dată tendinţa de pubertate precoce în rândul fetelor americane, nu au observat aceeaşi tendinţă în rândul copiilor europeni. Cercetătorii au pus-o pe seama epidemiei de obezitate din Statele Unite, care nu afecta Danemarca, de unde proveneau majoritatea datelor europene.
Dar, de la începutul anilor 2000 încoace, ceva s-a schimbat. Din Danemarca până în Italia şi nu numai, tot mai mulţi copii europeni au început pubertatea mai devreme.
La nivel mondial, vârsta la care fetele încep să-şi dezvolte sânii - un marker cheie al pubertăţii - a scăzut potrivit studiilor cu aproximativ trei luni pe deceniu între 1977 şi 2013, iar tendinţa spre pubertate timpurie nu pare să fi încetinit în ultimul deceniu.
„În calitate de medic şi cercetător, sunt îngrijorat de faptul că pur şi simplu nu ştim ce se întâmplă”, a declarat pentru Euronews Health dr. Anders Juul, endocrinolog pediatru la Spitalul Universitar din Copenhaga şi expert principal în ceea ce priveşte modificările pubertăţii la nivel mondial.
Dacă nu pot găsi o explicaţie şi identifica o cauză, specialiştii spun că nu pot lua iniţiative de prevenţie.
În ciuda incertitudinilor, cercetătorii încep să identifice unele răspunsuri. Iată ce spun cele mai recente cercetări cu privire la potenţialele cauze ale pubertăţii timpurii în Europa.
Obezitatea
Cercetătorii încă mai cred că alimentaţia şi obezitatea ar putea contribui la pubertatea timpurie, deoarece excesul de grăsime este legat de creşterea nivelului de leptină, un hormon care semnalează că organismul este pregătit să înceapă pubertatea.
Acest proces afectează diferit fetele şi băieţii, ceea ce ar putea explica de ce pubertatea tinde să înceapă mai devreme în cazul fetelor obeze şi mai târziu în cazul băieţilor obezi.
În prezent, aproximativ unul din trei copii din regiunea Europa a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) sunt supraponderali sau obezi, iar ratele tind să fie mai ridicate în sudul Europei.
Cu toate acestea, în primele studii daneze efectuate la 15 ani distanţă, nu a existat o diferenţă semnificativă în indicele de masă corporală (IMC) între primul şi al doilea grup de fete tinere, care au început pubertatea cu un an mai devreme, în medie.
„Nu credem că o creştere a IMC poate explica totul”, spune Ingvild Halsør Forthun, doctor cercetător la Universitatea Bergen din Norvegia.
Expunerea la substanţe chimice
Una dintre principalele teorii este că expunerea la substanţe chimice, care perturbă sistemul endocrin şi care se găsesc în alimente şi în produsele de uz zilnic ar putea declanşa pubertatea mai devreme.
În studiul global privind calendarul pubertăţii fetelor în ultimele decenii, echipa dr. Juul a sugerat că un „cocktail” de multe substanţe chimice diferite poate imita hormonii şi poate duce la pubertate la o vârstă mai fragedă.
Dar, mai recent, dovezile privind factorii chimici nu par concludente şi specialiştii nu se pot pronunţa cu privire la rolul acestor compuşi.
„Când grupăm copiii în funcţie de nivelurile chimice, observăm diferenţe izbitoare”, spune dr. Juul. „Când vine vorba de substanţe chimice care perturbă sistemul endocrin, cred că este un candidat foarte bun, dar ne este greu să furnizăm dovezi solide”.
Între timp, un studiu norvegian recent a constatat că expunerea la substanţe per- şi polifluoroalchilice (PFAS) - cunoscute sub denumirea de „substanţe chimice veşnice” deoarece sunt omniprezente în produsele de consum şi durează sute de ani să se descompună - ar putea afecta momentul pubertăţii la băieţi.
Cu toate acestea, în mod remarcabil, a arătat că băieţii cu concentraţii mai mari de PFAS începeau de fapt pubertatea mai târziu decât omologii lor, aruncând lumină asupra modului în care băieţii şi fetele sunt afectaţi în mod diferit de expunerile chimice şi subliniind faptul că aceşti compuşi declanşează organismul în moduri diferite.
„NU ştim sigur mecanismele care stau la baza acestui lucru”, a precizat Halsør Forthun, una dintre autoarele studiului.
Echipa sa a măsurat markerii pubertăţii, cum ar fi volumul testicular, apariţia părului pubian şi nivelurile serice de testosteron şi alţi hormoni - o abordare mai obiectivă, spune ea, decât datele auto-raportate utilizate adesea în studiile privind calendarul pubertăţii.
În continuare, cercetătorii ăşi propun să utilizeze metode similare pentru a analiza expunerea la PFAS şi momentul pubertăţii la fetele norvegiene.
Factorii stilului de viaţă
În primele luni ale pandemiei de Covid-19, medicii italieni au observat o tendinţă îngrijorătoare: tot mai multe fete se prezentau la clinicile de endocrinologie pediatrică cu semne de pubertate precoce, cum ar fi dezvoltarea timpurie a ţesutului mamar.
Din martie până în septembrie 2020, au existat 328 de trimiteri pentru fete, faţă de 140 în aceeaşi perioadă a anului precedent. Dar, apoi, sesizările au scăzut din nou în 2022.
Cercetătorii cred că o intensificare a stilului de viaţă sedentar şi a utilizării telefonului în timpul perioadei de început a pandemiei poate fi legată de această creştere.
Activitatea fizică „a scăzut dramatic în timpul perioadei de izolare, iar acest lucru a crescut din nou în timpul recuperării. Acelaşi lucru este valabil şi pentru timpul săptămânal petrecut în faţa ecranului”, a precizat dr. Marco Cappa, endocrinolog pediatru la Spitalul pentru copii Bambino Gesù din Roma şi unul dintre autorii studiului.
„Dar lucrul interesant este că nu a existat nicio schimbare în IMC”, a adăugat el, ceea ce înseamnă că activitatea fizică poate fi asociată separat cu debutul pubertăţii.
Specialiştii recunosc că stresul intens din timpul pandemiei ar fi putut determina, de asemenea, schimbările observate.
Alte potenţiale cauze
Cercetătorii au analizat dacă stresul - atât în timpul sarcinii, cât şi în timpul vieţii unui copil - ar putea explica pubertatea timpurie. Copiii proveniţi din familii cu taţi absenţi, de exemplu, raportează niveluri mai ridicate de pubertate timpurie, indiferent de sexul acestora.
Şi alţi factori familiali pot juca un rol, spun specialiştii. Copiii singuri la părinţi tind să intre în pubertate mai devreme decât copiii cu fraţi biologici, potrivit unui studiu realizat de Universitatea Aarhus din Danemarca, care a cuprins 10.700 de persoane.
Mai mulţi dintre aceşti factori s-ar putea suprapune, spun cercetătorii, dar încă nu este clar dacă aceştia cauzează de fapt pubertatea timpurie sau dacă lucrurile se întâmplă doar în tandem.
De exemplu, mamele transferă PFAS copiilor lor în timpul sarcinii şi alăptării, iar primii copii născuţi tind să aibă niveluri mai ridicate de PFAS decât fraţii lor mai mici, a precizat Halsør Forthun.
În plus, copiii care provin din familii cu venituri mici sunt mai predispuşi la obezitate decât colegii lor mai înstăriţi, ceea ce ar putea indica o combinaţie de factori socioeconomici şi metabolici.
