În fiecare an, 10 milioane de oameni sunt trataţi cu radioterapie pentru a reduce dimensiunea tumorilor de care suferă. Dermatita radică acută este unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale radioterapiei utilizată în tratarea cancerului. Afecţiunea se caracterizată prin piele roşie, inflamată, mâncărimi sau descuamare, şi afectează până la 95% dintre persoanele care urmează un tratament de radioterapie pentru cancer.
Cazurile severe de dermatită radică acută (DRA) pot provoca umflături semnificative şi ulcere cutanate dureroase care pot afecta grav calitatea vieţii
Motivul apariţiei acestei afecţiuni sunt puţin cunoscute şi nu au fost adaptate pe scară largă tratamente standardizate pentru prevenirea DRA severe.
Acum, cercetătorii de la Centrul pentru Cancer Montefiore Einstein (MECC) din Statele Unite au descoperit că în multe cazuri de DRA este implicată o bacterie comună a pielii şi că un tratament simplu, cu costuri reduse, poate preveni cazurile severe, stabilind, potenţial, un nou standard de îngrijire pentru persoanele care urmează o radioterapie.
Descoperirile au fost raportate în două lucrări publicate joi, în JAMA Oncology.
„Până acum, s-a presupus că DRA rezulta pur şi simplu din faptul că pielea era arsă de radiaţii, ceea ce însemna că nu se putea face prea multe pentru a o preveni", a declarat Beth N. McLellan, doctor în medicină, şeful diviziei de dermatologie la Montefiore Health System şi colegiul de medicină Albert Einstein, autorul principal al celor două studii.
„Tratamentul uşor disponibil pe care l-am dezvoltat şi l-am testat clinic ar putea salva potenţial sute de mii de persoane în fiecare an în Statele Unite de la DRA severă şi de efectele sale secundare chinuitoare", a precizat medicul cercetător.
Bacteria Staphylococcus aureus (SA), adesea prescurtată „stafilococ", trăieşte de obicei inofensiv pe piele, adesea în nas şi în zona axilară. Dar aceste bacterii pot provoca infecţii dacă pielea suferă leziuni.
Radoterapia slăbeşte structura pielii la locul de tratament şi poate duce la infecţii, permiţând SA să străpungă stratul exterior al pielii.
Cursurile de tratament cu radioterapie - care necesită în mod obişnuit tratamente zilnice timp de mai multe săptămâni - cresc riscul de apariţie a infecţiilor cutanate.
Deoarece stafilococul este implicat în afecţiuni comune ale pielii care duc la o deteriorare a acesteia, cum ar fi eczema, dr. McLellan şi colegii săi au ajuns la concluzia că aceasta ar putea juca, de asemenea, un rol în DRA.
Într-unul dintre studiile JAMA Oncology, cercetătorii de la MECC au înrolat 76 de pacienţi supuşi la radioterapie pentru cancer.
Culturile bacteriene au fost colectate de la pacienţi înainte şi după radioterapie, din trei locuri diferite ale corpului: din interiorul nasului, din pielea din zona iradiată şi din pielea de pe partea corpului neexpusă la radiaţii.
Înainte de tratament, aproximativ 20% dintre pacienţi au fost testaţi pozitiv pentru stafilococ, dar fără să fi prezentat o infecţie activă.
În urma tratamentului, 48% dintre pacienţii care au dezvoltat DRA severă au fost testaţi pozitiv pentru prezenţa bacteriei, în comparaţie cu doar 17% dintre pacienţii care au dezvoltat cea mai uşoară formă a afecţiunii.
Mulţi pacienţi care au avut stafilococul pe piele au fost, de asemenea, testaţi pozitiv pentru prezenţa acestuia nazal, sugerând că SA din nas ar putea infecta pielea.
„Acest studiu a arătat în mod clar că SA joacă un rol major în DRA", a declarat dr. McLellan.
„Vestea bună este că avem o mulţime de instrumente pentru a lupta împotriva acestei bacterii" a spus el.
Într-un al doilea studiu, cercetătorii au testat o combinaţie de medicamente antibacteriene topice considerate că ar fi eficiente şi uşor de utilizat.
Cel de-al doilea studiu a inclus 77 de pacienţi supuşi la radioterapie, dintre care toţi, cu excepţia a doi, aveau cancer de sân.
Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru a primi fie tratamentul standard de la MECC (igienă normală şi tratament hidratan), fie regimul antibacterian experimental.
Acest tratament a presupus utilizarea produsului de curăţare corporală clorhexidină împreună cu unguent nazal mupirocin 2% de două ori pe zi, timp de cinci zile, o dată la două săptămâni, pe toată durata radioterapiei.
Deşi mai mult de jumătate dintre pacienţii trataţi cu regimul antibacterian au dezvoltatDRA de la uşoară la moderată, niciun pacient nu a dezvoltat descuamare umedă, cel mai sever tip al afecţiunii, care determină descompunerea pielii şi apariţia rănilor, şi niciun pacient nu a prezentat efecte adverse în urma tratamentului.
În schimb, DRA severă a afectat 23% dintre participanţii care au primit tratamentul standard.
„Regimul de tratament este simplu, ieftin şi uşor, astfel încât credem că ar trebui să fie utilizat pentru toţi cei care urmează să fie supuşi radioterapiei, fără a fi nevoie să se testeze mai întâi persoanele pentru Staphylococcus aureus", a declarat dr. McLellan.
„Mă aştept ca acest lucru să schimbe complet protocoalele pentru persoanele supuse radioterapiei pentru cancerul de sân", a spus el.
Întrucât majoritatea participanţilor la studii au fost membri de culoare şi hispanici acest protocol este generalizabil şi eficient pentru persoanele de diferite rase şi etnii, lucru deosebit de important, deoarece persoanele cu tipuri de piele mai închisă la culoare sunt mai predispuse să dezvolte DRA severe, a mai precizat medicul.
