„Pentru prima dată" un medicament dă semne de încetinire a bolii Parkinson. La nivel mondial, peste 8,5 milioane de oameni se estimează că suferă de boala Parkinson, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în timp ce în România cele mai recente date arată că peste 70.000 de români sunt diagnosticaţi cu această afecţiune. Acum, cercetătorii au descoperit că un medicament similar celor utilizate în tratamentele injectabile pentru slăbit ar putea ajuta la încetinirea progresiei simptomelor bolii Parkinson, potrivit unor noi cercetări publicate miercuri.
Potrivit Fundaţiei pentru Parkinson, peste 10 milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu Parkinson - o afecţiune în care celulele nervoase din creier (neuronii) se degenerează şi mor în timp, cauzând, printre alte efecte, probleme de mişcare, echilibru şi memorie.
Deşi sunt disponibile tratamente pentru a ajuta la gestionarea simptomelor, nu există un tratament care să vindecea boala.
Cercetătorii spun că descoperirile conform cărora lixisenatida, un medicament pentru diabet, poate încetini progresia simptomelor motorii, ar putea fi un pas important înainte pentru tratarea bolii Parkinson.
În ultimii ani, agoniştii receptorilor de peptide asemănătoare cu glucagonul 1 (agonişti ai receptorilor GLP-1R) au stârnit interes, constatându-se că un astfel de medicament pentru diabetul de tip 2 numit exenatidă, a contribuit la încetinirea progresiei simptomelor motorii la un grup mic de persoane cu Parkinson.
Acum, cercetătorii spun că un alt medicament, dezvoltat de grupul francez Sanofi pentru diabetul zaharat de tip 2, numit lixisenatidă, pare să facă acelaşi lucru, susţinând teoria conform căreia boala Parkinson ar putea fi asociată cu rezistenţa la insulină în creier.
„Este pentru prima dată când avem rezultate clare, care demonstrează că am avut un impact asupra progresiei simptomelor bolii şi că îl explicăm printr-un efect neuroprotector", a declarat pentru AFP autorul principal, Olivier Rascol, neurolog la Universitatea din Toulouse.
Profesorul Wassilios Meissner, de la spitalul universitar din Bordeaux, cercetător principal al studiului, a declarat că rezultatele sunt interesante.
„Trebuie să rămânem prudenţi cu privire la toate interpretările şi la aplicabilitatea în stadiul actual, dar este într-adevăr un semnal foarte, foarte clar şi puternic pe care nu l-am văzut niciodată, cu excepţia studiului cu exenatidă", a spus el citat de presa britanică.
Agoniştii GLP-1R au devenit faimoşi pentru utilizarea lor în gestionarea diabetului zaharat de tip 2 şi pentru a ajuta la pierderea în greutate, semaglutida şi liraglutida fiind printre cele mai cunoscute medicamente.
Cu toate acestea, spre deosebire de exenatidă şi lixisenatidă, aceştia nu trec uşor în creier, ceea ce îi face candidaţi mai puţin probabili pentru a fi utilizaţi în tratarea bolii Parkinson.
Într-un articol publicat miercuri în revista New England Journal of Medicine, cercetătorii francezi relatează cum au împărţit la întâmplare 156 de persoane care fuseseră diagnosticate recent cu Parkinson în două grupuri de dimensiuni egale.
În timp ce ambele grupuri au luat medicamentele obişnuite pentru Parkinson, unui grup i s-a administrat o injecţie zilnică suplimentară de lixisenatidă, în timp ce celuilalt grup i s-a administrat un placebo.
Înainte, în timpul şi după studiu, participanţii au fost supuşi unei examinări a simptomelor lor motorii şi au primit un scor pe o scală de gravitate a bolii.
Rezultatele arată că, după 12 luni, cei cărora li s-a administrat lixisenatidă nu au prezentat practic nicio progresie a problemelor motorii, în timp ce pacienţilor cărora li s-a administrat placebo au prezentat o înrăutăţire a simptomelor, scăzând cu aproximativ trei puncte pe scala de evaluare de 132 de puncte - o diferenţă modestă, dar considerată semnificativă din punct de vedere clinic.
Diferenţa s-a menţinut la două luni după ce studiul s-a oprit şi alte medicamente pentru Parkinson au fost oprite.
Acest lucru, spun cercetătorii, sugerează că lixisenatida nu reduce doar simptomele, ci protejează creierul împotriva pierderii de neuroni.
Cu toate acestea, a existat un dezavantaj, aproximativ jumătate dintre participanţii care au primit lixisenatidă au raportat efecte secundare precum greaţă şi 13% au raportat vărsături.
Cercetătorii spun că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a valida dacă lixisenatida încetineşte într-adevăr progresia bolii în sine, dacă beneficiile persistă în timp sau chiar cresc dacă medicamentele sunt administrate mai mult timp, care este cea mai bună doză şi dacă medicamentul ar oferi beneficii persoanelor aflate în alte stadii ale bolii Parkinson.
Heather Mortiboys, profesor de neuroştiinţă celulară şi metabolism la Universitatea din Sheffield, care nu a fost implicată în această lucrare, a declarat că rezultatele deschid calea pentru studii clinice de fază 3 mai ample.
„Noile rezultate ale studiului clinic pentru lixisenatidă, care arată o reducere semnificativă a progresiei simptomelor motorii în comparaţie cu grupul placebo, reprezintă un pas înainte foarte promiţător şi foarte interesant în lupta noastră de cercetare pentru a obţine noi medicamente în clinică pentru Parkinson", a spus ea.
„Studiul oferă mai multă greutate tuturor rezultatelor actuale care arată că această clasă de medicamente, agoniştii GLP-1R, au un potenţial real pentru Parkinson", a concluzionat ea.
Manifestările asociate bolii Parkinson pot fi foarte variate de la persoană la persoană, însă există 4 simptome care reprezintă manifestările comune ce definesc această boală: tremor, rigiditate musculară, amplitudine redusă a mişcărilor, postură instabilă.
La nivel mondial, peste 8,5 milioane de oameni se estimează că suferă de boala Parkinson, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în timp ce în România cele mai recente date arată că peste 70.000 de români sunt diagnosticaţi cu această afecţiune.
Afecţiunea este diagnosticată, de regulă, după 60-65 de ani, mai frecvent în rândul bărbaţilor, care au o probabilitate de 1,5 ori mai mare să dezvolte boala faţă de populaţia feminină. Totuşi, Parkinson nu „discriminează", astfel că afecţiunea se poate instala şi mai devreme de 50 de ani, în aproximativ 10-20% din cazuri.
Potrivit specialiştilor, deşi este o boală incurabilă, intervenţiile medicilor în vederea controlului simptomelor ajută la limitarea, pe cât posibil, a impactului asupra calităţii vieţii pentru persoanele cu boala Parkinson.
