Potrivit unui nou studiu, pacienţii cu o progresie lentă a patologiei Parkinson ar avea o creştere semnificativă a nivelului unei molecule numită ecto-GPR37 în lichidul cefalorahidian.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Barcelona (UB) şi Institutul de Cercetare Biomedicală Bellvitge (IDIBELL) a identificat un potenţial biomarker al progresiei bolii Parkinson.
Potrivit noului studiu, publicat în revista NPJ Parkinson's Disease, pacienţii cu o progresie lentă a patologiei ar avea o creştere semnificativă a nivelului unei molecule numite ecto-GPR37 în lichidul cefalorahidian.
Descoperirile ar putea avea implicaţii relevante pentru tratamentul pacienţilor cu această boală neurodegenerativă, care se caracterizează prin tulburări de mişcare precum tremor, rigiditate, lentoare a mişcărilor sau instabilitate posturală.
Francisco Ciruela, profesor la Facultatea de Medicină şi Ştiinţe ale Sănătăţii din cadrul UB şi membru al Institutului de Neuroştiinţe (UBNeuro) şi al IDIBELL, explică faptul că „studiul sugerează că acest biomarker ar putea fi utilizat pentru a defini dacă evoluţia bolii va fi rapidă sau lentă”.
La scară clinică, posibilitatea de a efectua această stratificare este foarte importantă, deoarece gestionarea pacienţilor cu boala Parkinson cu progresie lentă faţă de cei cu progresie rapidă implică o abordare clinică diferită.
Potrivit cercetătorului, pacienţii cu progresie rapidă au un debut accelerat şi o agravare a simptomelor, a fluctuaţiilor motorii şi a complicaţiilor, precum şi o probabilitate crescută de afectare cognitivă şi simptome psihiatrice.
În schimb, pacienţii cu progresie lentă au un debut şi o progresie treptată a simptomelor şi pot menţine niveluri mai ridicate de capacitate funcţională şi pentru perioade mai lungi de timp. În plus, aceştia au adesea simptome mai uşoare, în special în stadiile incipiente.
„Dacă boala progresează rapid, prognosticul este mai rău decât dacă progresează lent, deoarece poate fi gestionată mai mult ca o boală cronică. În consecinţă, pacienţii cu o progresie rapidă necesită un management clinic mai complex decât cei cu o progresie lentă, care au un prognostic mai bun”, spune profesorul de la UB, care a condus studiul, într-un comunicat.
Studiu cu eşantioane de pacienţi din diferite boli neurodegenerative
Această cercetare urmează unui studiu din 2021 realizat de aceeaşi echipă de cercetare, care a constatat că ecto-GPR37, prezentă pe celulele neuronale din creier, ar putea fi un biomarker de diagnostic candidat promiţător pentru boala Parkinson.
Ecto-GPR37 este un fragment al unui receptor neuronal orfan cuplat la proteina G numit GPR37. Deşi este un receptor asociat bolii Parkinson, nu se cunosc încă nici funcţia sa neuronală, nici ligandul endogen, adică molecula specifică la care se leagă.
Pentru a valida constatările anterioare şi a testa dacă acest biomarker potenţial este specific bolii Parkinson, cercetătorii au analizat acum procesarea GPR37 în creier şi prezenţa ecto-GPR37 în lichidul cefalorahidian al pacienţilor cu Parkinson, Alzheimer şi alte boli neurodegenerative cu caracteristici clinice similare bolii Parkinson, cum ar fi atrofia sistemului multiplu, degenerarea corticobazală şi paralizia supranucleară progresivă (PNP).
Cercetătorii notează că, „în ciuda similitudinilor, pacienţii cu aceste boli au un prognostic diferit şi nu răspund la levodopa, principalul tratament pentru boala Parkinson. Prin urmare, explorarea noilor biomarkeri este esenţială pentru stratificarea precisă a pacienţilor, în special în stadiile incipiente, când diagnosticul este mai dificil”.
Rezultatele acestei analize arată că nivelurile de ecto-GPR37 au fost crescute doar la pacienţii cu boala Parkinson lent progresivă, şi nu în tipul rapid sau în celelalte patologii.
„Această constatare sugerează o posibilă legătură între procesarea şi expresia GPR37 şi viteza de progresie a bolii”, spune prof. Francisco Ciruela.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, cea mai plauzibilă explicaţie pentru prezenţa ecto-GPR37 în creier este că atunci când receptorul GPR37 ajunge la suprafaţa neuronilor, acesta se fragmentează şi eliberează ecto-GPR37 în afara celulei. Ca urmare a acestei procesări, în acest tip de parkinsonism lent progresiv, ecto-GPR37 ar circula în concentraţii mai mari în lichidul cefalorahidian, lichidul care înconjoară creierul şi măduva spinării.
Pe de altă parte, cercetătorii au descris, de asemenea, un model diferenţial de procesare şi exprimare a GPR37 în celelalte boli neurodegenerative analizate.
„Acest lucru subliniază utilitatea potenţială a GPR37, precum şi pentru a face distincţia între diferite afecţiuni neurodegenerative”, adaugă profesorul UB.
Studiu multicentric la nivel european
Deşi rezultatele obţinute de echipa UB şi IDIBELL sunt foarte promiţătoare, cercetătorii subliniază că rolul de biomarker al ecto-GPR37 ar trebui validat într-o cohortă mai mare de pacienţi din diferite spitale pentru a-i confirma utilitatea clinică, a-i stabili robusteţea şi a-i asigura aplicabilitatea ca instrument de prognostic în evoluţia bolii.
Prof. Ciruela notează că „următorul pas ar fi să dezvoltăm şi să implementăm un proiect clinic multicentric la scară europeană care ne va permite să efectuăm studiul de validare cu pacienţii cu Parkinson, care este necesar pentru a trece la aplicarea clinică”.
În plus, cercetătorii, datorită finanţării din partea Fundaţiei Michael J. Fox, au adaptat recent un test pentru a determina prezenţa ecto-GPR37 în probele de sânge ale pacienţilor, „ceea ce face mult mai uşoară determinarea analitică”, concluzionează aceştia.
La studiu au participat şi cercetători de la Centrul Naţional Spaniol de Cercetare a Cancerului (CNIO); Institutul de Cercetare Biomedicală şi Inovare din Cadiz; Institutul Karolinska (Suedia); Universitatea din California (SUA); şi King's College London (Marea Britanie).
