Hipertensiunea arterială (tensiune arterială ridicată persistentă) reprezintă o provocare importantă pentru sănătatea publică la nivel mondial din cauza prevalenţei sale ridicate şi a riscului asociat de boli cardiovasculare. OMS estimează că 1,28 miliarde de adulţi cu vârste cuprinse între 30 şi 79 de ani trăiesc cu hipertensiune arterială în întreaga lume.
Copiii şi adolescenţii care trăiesc cu supraponderabilitate sau obezitate au mai multe şanse de a avea hipertensiune arterială la vârsta adultă (între 50 şi 64 de ani), ceea ce sugerează că procesele care stau la baza acestei afecţiuni ar putea începe încă din copilărie, potrivit unei noi cercetări prezentate la Congresul european privind obezitatea (ECO) din acest an, care se va desfăşura între 12-15 mai, la Veneţia, Italia.
Rezultatele studiului suedez bazat pe populaţie arată că tensiunea arterială la bărbaţii adulţi a crescut într-o relaţie liniară atât cu un indice de masă corporală (IMC) mai mare în copilărie (la vârsta de 8 ani), cât şi cu o schimbare mai mare a IMC în timpul pubertăţii (IMC la 20 de ani minus IMC din copilărie), independent unul de celălalt.
La femei, tensiunea arterială la vârsta mijlocie a crescut în asociere liniară cu o schimbare mai mare a IMC la pubertate, dar nu şi cu IMC din copilărie.
„Rezultatele sugerează că prevenirea excesului de greutate şi a obezităţii începând din copilărie contează atunci când vine vorba de obţinerea unei tensiuni arteriale sănătoase la vârste mai înaintate", spune autorul principal, dr. Lina Lilja de la Universitatea din Göteborg, Suedia.
Potrivit autorilor, copiii şi adolescenţii care trăiesc cu supraponderalitate sau obezitate ar putea beneficia de iniţiative specifice şi de modificări ale stilului de viaţă pentru a reduce povara substanţială a bolilor asociate cu tensiunea arterială ridicată, ulterior, în viaţa adultă, din cauza unor boli cum ar fi infarctul miocardic (atacul de cord), accidentele vasculare cerebrale (AVC) şi leziunile renale.
Hipertensiunea arterială este definită ca o tensiune arterială sistolică (SBP) egală sau mai mare de 140 mmHg sau o tensiune arterială diastolică (DBP) egală sau mai mare de 90 mmHg.
Afecţiunea este principala cauză a infarctului miocardic, a AVC şi a bolilor cronice de rinichi şi este una dintre cele mai uşor de prevenit şi de tratat cauze de decese premature la nivel mondial.
Printre factorii de risc modificabili se numără dietele nesănătoase, inactivitatea fizică şi supraponderabilitatea sau obezitatea.
Un IMC ridicat la adulţi este puternic asociat cu creşterea tensiunii arteriale şi a hipertensiunii arteriale. Cu toate acestea, nu se cunoaşte contribuţia relativă a unui IMC ridicat în timpul copilăriei şi al pubertăţii la tensiunea arterială la mijlocul vieţii.
Pentru a afla mai multe, cercetătorii au analizat date despre 1.683 de persoane (858 de bărbaţi şi 825 de femei) născute între 1948 şi 1968, care au fost implicate în două cohorte bazate pe populaţie - atât cohorta Studiul BMI Epidemiology Gothenburg (BEST), cât şi cohorta Swedish CArdioPulmonary bioImage (SCAPIS) - pentru a examina asocierea dintre IMC în timpul dezvoltării şi tensiunea arterială sistolică şi diastolică la mijlocul vieţii (50-64 de ani).
Cercetătorii au măsurat IMC în timpul dezvoltării participanţilor din cohorta BEST Gothenburg folosind fişele de sănătate şcolară (la vârsta de 7-8 ani) şi pentru vârsta adultă tânără (la vârsta de 18-20 de ani), sau din examenele medicale la înscrierea în armată, care a fost obligatorie pentru tinerii bărbaţi până în 2010.
Informaţiile privind tensiunea arterială la mijlocul vieţii (la vârsta de 50-64 de ani) au fost preluate de la participanţii la studiul SCAPIS care nu luau medicamente pentru hipertensiune arterială la momentul măsurării tensiunii arteriale. Toate analizele au fost ajustate în funcţie de anul naşterii.
Cercetătorii au folosit abaterea standard, un instrument statistic utilizat în mod obişnuit care arată ce se află într-un interval normal în comparaţie cu media.
În analizele care au inclus în acelaşi model atât IMC din copilărie, cât şi modificarea IMC pubertar, rezultatele au arătat că, în cazul bărbaţilor, o creştere cu o unitate de IMC faţă de IMC mediu din copilărie (IMC 15,6 kg/m2) a fost asociată cu o creştere de 1,30 mmHg a tensiunii arteriale sistolice şi o creştere de 0,75 mmHg a tensiunii arteriale diastolice, independent una de cealaltă.
În mod similar, o creştere cu o unitate a IMC faţă de IMC mediu pubertar (echivalentă cu o modificare medie a IMC pubertar de 5,4 kg/m2) la bărbaţi a fost asociată cu o creştere de 1,03 mmHg a tensiunii arteriale sistolice şi o creştere de 0,53 mmHg a tensiunii arteriale diastolice la vârsta mijlocie, independent una de cealaltă.
La femei, o creştere cu o unitate a IMC pubertar a fost asociată cu o creştere de 0,96 mmHg a tensiunii arteriale sistolice şi o creştere de 0,77 mmHg a tensiunii arteriale diastolice la vârsta mijlocie, indiferent de IMC din copilărie.
Pe de altă parte, IMC din copilărie nu a fost legat de tensiunea arterială sistolică sau diastolică la vârsta mijlocie, indiferent de modificarea IMC pubertar.
„Deşi diferenţele de tensiune arterială nu sunt foarte mari, dacă tensiunea arterială este uşor crescută timp de mulţi ani, aceasta poate deteriora vasele de sânge şi poate duce la boli cardiovasculare şi renale", explică unul dintre autorii studiului, dr. Jenny Kindblom de la Spitalul Universitar Sahlgrenska din Suedia.
Rezultatele studiului indică faptul că hipertensiunea arterială poate avea originea în primii ani de viaţă. Masa excesivă de grăsime induce o inflamaţie cronică de grad scăzut şi o disfuncţie endotelială [funcţionarea defectuoasă a mucoasei vaselor de sânge] încă din copilărie.
„O cantitate mai mare de grăsime viscerală abdominală creşte riscul de a dezvolta hipertensiune arterială la adulţi. Şi am arătat anterior că o schimbare mare a IMC-ului pubertar la bărbaţi este asociată cu obezitatea viscerală [grăsimea din jurul organelor interne] la o vârstă adultă tânără. Astfel, masa de grăsime viscerală mărită ar putea fi, la persoanele cu o creştere mare a IMC în timpul pubertăţii, un posibil mecanism care să contribuie la creşterea tensiunii arteriale", scriu autorii.
Acest studiu este important având în vedere valul în creştere al obezităţii în rândul copiilor şi adolescenţilor. Este vital să ne întoarcem atenţia de la hipertensiunea arterială la adulţi pentru a include persoanele din grupele de vârstă mai tinere, subliniază ei.
Autorii au mai precizat că rezultatele provin din constatări observaţionale, astfel încât sunt necesare mai multe studii pentru a înţelege dacă există vârste specifice în copilărie şi/sau adolescenţă când IMC este deosebit de important pentru tensiunea arterială la vârsta adultă.
De asemenea, ei subliniază unele limitări, inclusiv faptul că nu se poate determina o legătură definitivă de cauză şi efect între IMC şi hipertensiunea arterială în acest tip de studiu bazat pe populaţie; tensiunea arterială a fost măsurată la un singur moment în timp; analizele nu au putut lua în considerare influenţa altor factori de risc cunoscuţi, cum ar fi dieta şi activitatea fizică, care ar fi putut influenţa rezultatele; şi, deoarece majoritatea participanţilor la studiu erau albi, este posibil ca rezultatele să nu poată fi generalizate la persoanele din alte grupuri rasiale sau etnice.
