În timp ce imunoterapia a deschis noi frontiere în tratamentul cancerului, provocările reprezentate de diversitatea tumorală şi de evaziunea imunitară necesită soluţii inovatoare. Dorinţa de a obţine precizie în ţintirea vulnerabilităţii cancerului, fără a afecta ţesutul sănătos, stimulează explorarea vaccinurilor neoantigenice.
Laboratorul de biotehnologie celulară şi departamentul de oncologie toracică de la Spitalul oncologic Tianjin, din China, în colaborare cu Centrul Naţional de Cercetare Clinică pentru Cancer şi Laboratorul Haihe pentru biologie sintetică a efectuat o analiză a vaccinurilor neoantigenice împotriva cancerului.
Publicată în revista Cancer Biology & Medicine, noua cercetare furnizează cunoştinţe importante pentru imunoterapia cancerului, cu accent pe implicarea extrem de specifică a sistemului imunitar împotriva celulelor canceroase.
Avansând lupta împotriva cancerului, această cercetare detaliază dezvoltarea vaccinurilor neoantigenice, o rază de speranţă în terapia personalizată împotriva cancerului.
Aceste vaccinuri sunt personalizate pentru a viza mutaţiile unice, exclusive ale celulelor canceroase, identificate prin secvenţiere genomică sofisticată, bioinformatică şi platforme de inteligenţă artificială (AI).
Studiul elucidează procesul meticulos de la identificarea neoantigenului la formularea strategică a vaccinurilor concepute pentru a spori imunogenitatea sau antigenitatea - proprietatea unui antigen de a declanşa un rãspuns imun.
Pentru a înţelege neoantigenele, trebuie mai întâi să definim ce sunt antigenele.
Prin antigen, termen folosit pentru prima dată în anul 1899 de catre L. Deutsch, se înţelege acea entitate care poate induce declanşarea de reacţii imune din partea organismului şi poate reacţiona specific cu produşii acestor reacţii.
Capacitatea de a induce reacţii imune este cunoscută sub denumirea de imunogenitate, iar reacţia specifică, reactivitatea antigenică. Exemple de neoantigene includ proteine sau molecule de zahăr (polizaharide) situate în exteriorul celulelor.
Aşadar, un antigen este o substanţă străină organismului, susceptibilă să declanşeze o reacţie imunitară provocând formarea de anticorpi.
Virusurile, bacteriile, parazitii si celulele alterate ale organismului (infectate cu un germene sau tumorale) sunt antigene. Deşi un antigen este, în general, o substanţă stăină organismului, în cazul bolilor autoimune, chiar un element al organismului nu este recunoscut de acesta ca fiind al său.
Neoantigen: O nouă proteină care se formează pe celulele canceroase atunci când apar anumite mutaţii în ADN-ul tumoral.
Neoantigenele sunt produse de celulele tumorale sau canceroase, reprezentând o clasă de antigene specifice tumorilor. Ele sunt absente din ţesutul normal. Celulele canceroase acumulează multe mutaţii ale ADN care pot modifica structura proteinelor şi astfel apar aceste noi proteine.
Neoantigenele rezultate sunt afişate de antigenele leucocitare umane (HLA) pe suprafaţa celulelor canceroase, contribuind la stimularea răspunsurilor imune atunci când celulele imune - cum ar fi celulele T - recunosc neoantigenele ca fiind străine, într-un mod similar cu bacteriile şi virusurile [1].
Studiile clinice iniţiale au demonstrat abilitatea vaccinurilor de a provoca un răspuns imun robust, ceea ce ar putea duce la regresia tumorii şi la controlul cancerului pe termen lung.
Siguranţa, eficacitatea şi capacitatea vaccinurilor de a genera răspunsuri imune cu memorie durabilă sunt deosebit de remarcabile, anunţând o eră transformatoare în imunoterapia cancerului.
Acest efort ştiinţific îmbunătăţeşte înţelegerea rolului sistemului imunitar în tratamentul cancerului şi stabileşte şi un precedent pentru viitorul medicinei personalizate.
„Cercetarea noastră privind vaccinurile neoantigenice nu reprezintă doar un progres, ci înseamnă şi o schimbare de paradigmă în adaptarea tratamentelor la profilul genetic unic al cancerului fiecărui pacient pentru o imunoterapie mai eficientă şi mai personalizată”, afirmă cercetătorii, prof. Xishan Hao, dr. Xiaoling Li şi dr. Jian You, subliniind potenţialul transformator al vaccinurilor pe bază de neoantigeni.
Impactul acestei cercetări este pe cale să revoluţioneze peisajul tratamentului cancerului. Pe măsură ce aceste vaccinuri avansează în studiile clinice, ele promit terapii mai eficiente şi mai precise, cu efecte secundare reduse.
Se prefigurează, aşadar, la orizont, era vaccinurilor neoantigenice personalizate, prezentând o paradigmă de tratament în care structura genetică unică a tumorii fiecărui pacient determină cursul imunoterapiei acestuia.
