Un studiu a constatat că anumite poziţii ale braţului pot supraestima semnificativ citirile, ceea ce ar putea duce la un diagnostic fals de hipertensiune arterială. Rezultatele recentului studiu subliniază importanţa aderării la orientările clinice care solicită susţinerea fermă a braţelor pe o suprafaţă plană, solidă, atunci când se măsoară tensiunea arterială.
Cercetătorii de la spitalul universitar Johns Hopkins au constatat că poziţia braţului poate supraestima substanţial valorile tensiunii arteriale. Studiul lor concluzionează că modalităţile uzuale de poziţionare a braţului pacientului în timpul testării tensiunii arteriale pot supraestima semnificativ rezultatele testelor şi pot duce la un diagnostic greşit de hipertensiune arterială.
Potrivit Asociaţiei Americane a Inimii, aproape jumătate dintre adulţii din Statele Unite au tensiune arterială crescută, un diagnostic pus atunci când forţa măsurată a sângelui care curge prin vasele de sânge este mai mare decât ceea ce este în general considerat normal, în medie 120/80.
Netratată, hipertensiunea arterială creşte riscul de accident vascular cerebral, atac de cord şi alte afecţiuni cardiovasculare grave.
Întrucât hipertensiunea arterială poate provoca simptome minime sau inexistente, depistarea precoce şi frecventă în timpul controalelor de rutină este considerată de bază în gestionarea hipertensiunii arteriale. În cele mai multe cazuri, modificările stilului de viaţă, cum ar fi scăderea în greutate, dietele sănătoase şi exerciţiile fizice, precum şi tratamentul cu oricare dintre o varietate de medicamente, pot menţine tensiunea sub control.
Echipa Johns Hopkins a descoperit într-un studiu, publicat luni, în revusta JAMA Internal Medicinecă că există poziţii ale braţelor, folosite frecvent, care pot modifica semnificativ măsurătorile tensiunii arteriale. De exemplu, poziţionarea braţului pe genunchi sau lăsarea acestuia să atârne pe o parte în timpul unei verificări a tensiunii arteriale ar putea ridica valoarea citirii cu până la 10 puncte.
Implicaţiile sunt semnificative, spun autorii. Pe baza calculelor cercetătorilor, poziţia greşită a braţului ar putea duce la diagnosticarea greşită a până la 54 de milioane de americani cu hipertensiune arterială. Asta ar însemna, de exemplu, ca mai mult decât întreaga populaţie a Californiei să i se spună că are tensiune arterială ridicată , când, de fapt, s-ar putea să nu aibă.
Cele mai recente ghiduri de practică clinică ale Asociaţiei Americane a Inimii subliniază mai mulţi paşi cheie pentru o măsurare precisă - inclusiv dimensiunea adecvată a manşetei, susţinerea spatelui, picioarele aşezate pe podea fără să fie încrucişate şi o poziţie adecvată a braţului, în care mijlocul unei manşete reglabile pentru citirea tensiunii arteriale este poziţionat la jumătatea nivelului inimii pe un braţ sprijinit pe un birou sau o masă.
Care este modul corect de a poziţiona braţul pentru citirea tensiunii?
Conform recomandărilor, braţul ar trebui să fie sprijinit pe un birou sau o masă, cu mijlocul manşetei la nivelul inimii. Cu toate acestea, în multe cabinete medicale, clinici şi chiar unele spitale, această configuraţie ideală nu este întotdeauna disponibilă sau respectată.
În ciuda acestor recomandări, cercetătorii spun că tensiunea arterială este prea des măsurată cu pacienţii aşezaţi pe o masă de examinare fără niciun suport pentru braţe sau cu un suport inadecvat. În unele cazuri, un clinician ţine braţul sau pacientul îşi ţine braţul în poală.
Recentul studiu a implicat 133 de adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 80 de ani din Baltimore (78% de culoare, 52% femei). Participanţilor li s-a măsurat tensiunea arterială de mai multe ori în diferite poziţii ale braţului: sprijinit pe un birou (metoda recomandată), sprijinit pe genunchi şi atârnat fără sprijin pe o parte.
Atunci când participanţii aveau braţul sprijinit pe genunchi, tensiunea arterială sistolică (valoarea mare) a fost supraestimată cu aproximativ patru puncte, iar cea diastolică (valoarea mică) tot cu patru puncte. Braţul nesprijinit atârnat pe lateral a condus la discrepanţe şi mai mari: sistolica a fost supraestimată cu aproximativ şapte puncte, iar diastolica cu 4,4 puncte.
Pentru persoanele care se confruntă deja cu hipertensiune arterială, efectul a fost şi mai pronunţat. În rândul celor cu niveluri hipertensive, poziţionarea braţului pe o parte a dus la o supraestimare uriaşă de nouă puncte a tensiunii arteriale sistolice.
„Dacă măsurăm în mod constant tensiunea arterială cu un braţ nesprijinit şi înregistrăm o supraestimare a tensiunii arteriale de 6,5 mmHg, asta poate fi o diferenţă potenţială între o tensiune sistolică de 123 şi 130 sau 133 şi 140 - care este considerată (n.r. în Statele Unite) hipertensiune arterială în stadiul 2”, explică într-un comunicat dr. Sherry Liu, coordonator de cercetare epidemiologică la Centrul Welch pentru Prevenire, Epidemiologie şi Cercetare Clinică, Departamentul de Epidemiologie, la facultatea de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg, şi autoare a studiului.
Aceste constatări subliniază importanţa unei tehnici adecvate în măsurarea tensiunii arteriale. Nu este vorba doar de a obţine o citire, ci de a obţine o valoare precisă care să poată ghida deciziile medicale adecvate, spun autorii.
Cercetătorii indică mai multe motive pentru care poziţia braţului afectează citirile tensiunii arteriale. Atunci când braţul coboară sub nivelul inimii, aşa cum se întâmplă atunci când este aşezat pe genunchi sau atârnă pe o parte, gravitaţia creşte presiunea în artere. În plus, aceste poziţii pot duce la tensiune musculară şi modificări ale fluxului sanguin care pot creşte temporar tensiunea arterială.
Acest studiu serveşte drept semnal de alarmă atât pentru furnizorii de servicii medicale, cât şi pentru pacienţi, spunedr. Tammy M. Brady, care a condus studiul.
Ea subliniază necesitatea unor tehnici standardizate de măsurare a tensiunii arteriale şi importanţa poziţionării corecte a braţelor.
Rezumatul cercetării
Măsurătorile au fost efectuate în timpul unei singure vizite, între orele 9 - 18. Înainte de efectuarea măsurătorilor pentru citirea tensiunii arteriale, toţi participanţii şi-au golit vezica urinară şi apoi au mers timp de două minute pentru a imita un scenariu clinic tipic în care oamenii intră într-o clinică sau într-un birou înainte de examinare. Apoi au fost supuşi unei perioade de odihnă de cinci minute, în şezut, cu spatele şi picioarele sprijinite. Fiecare persoană a purtat o manşetă de tensiune arterială selectată şi dimensionată în funcţie de mărimea braţului.
Studiul a utilizat un design încrucişat, ceea ce înseamnă că fiecărui participant i s-a măsurat tensiunea arterială în toate cele trei poziţii ale braţului, la un interval de 30 de secunde. Ordinea poziţiilor a fost aleatorie pentru a evita orice citire subiectivă. Participanţilor li s-a luat tensiunea arterială de trei ori în fiecare poziţie, cu o perioadă de odihnă şi o scurtă plimbare între fiecare set de măsurători.
Astfel, la finalizarea fiecărui set de trei măsurători, manşeta a fost îndepărtată, participanţii au mers timp de două minute şi s-au odihnit timp de cinci minute. În cadrul aceleiaşi vizite, aceştia au fost supuşi unui al patrulea set de măsurători, de trei citiri, cu braţul sprijinit pe un birou, set utilizat pentru a ţine cont de variaţiile cunoscute ale citirilor tensiunii arteriale. Toate măsurătorile au fost efectuate într-un spaţiu liniştit , iar participanţii au fost rugaţi să nu vorbească cu cercetătorii sau să-şi folosească telefoanele în timpul examinării.
Acest model a permis cercetătorilor să compare modul în care diferitele poziţii ale braţelor au afectat citirile tensiunii arteriale la aceeaşi persoană, controlând variaţiile individuale.
Rezultate cheie
Studiul a constatat că ambele poziţii ale braţelor (pe genunchi şi lateral), care nu corespund recomandărilor, au dus la citiri mai mari ale tensiunii arteriale în comparaţie cu poziţia recomandată de sprijinire a braţului pe un birou. Poziţia laterală a condus la cele mai mari supraestimări.
Aceste efecte au fost consecvente în cadrul diferitelor subgrupuri, inclusiv persoane de vârste, greutăţi şi niveluri ale tensiunii arteriale diferite. În special, efectul a fost şi mai pronunţat la persoanele cu tensiune arterială mai ridicată.
Astfel, cercetătorii au constatat că măsurătorile tensiunii arteriale obţinute cu poziţii ale braţului frecvent utilizate în practica clinică - un braţ pe genunchi sau nesprijinit pe o parte - au fost semnificativ mai mari decât cele obţinute atunci când braţul a fost sprijinit pe un birou, poziţia standard, recomandată a braţului.
Sprijinirea braţului pe genunchi a supraestimat valoarea tensiunii arteriale sistolică - cifra mare a unei citiri, sau forţa fluxului sanguin atunci când este pompat din inimă, cu 3,9 mmHg şi tensiunea arterială diastolică - cifra mică, sau presiunea din artere atunci când inima se odihneşte între bătăi, cu 4,0 mmHg.
Un braţ nesprijinit lateral a supraestimat sistolica cu 6,5 mmHg şi diastolica cu 4,4 mmHg.
Limitările studiului
Dimensiunea eşantionului pentru unele analize ale subgrupurilor a fost relativ mică, ceea ce înseamnă că aceste rezultate trebuie interpretate cu prudenţă, au indicat autorii.
În plus, studiul a utilizat un anume dispozitiv pentru măsurarea tensiunii arteriale, astfel încât nu este sigur dacă rezultatele ar fi exact aceleaşi cu dispozitive diferite. Cercetătorii au observat, de asemenea, că procesul de randomizare a dus la dimensiuni inegale ale grupurilor, deşi analizele suplimentare au arătat că acest lucru nu a afectat semnificativ rezultatele.
Concluziile studiului
Cercetătorii subliniază faptul că aceste constatări au implicaţii semnificative atât pentru practica clinică, cât şi pentru cercetare.
Poziţionarea necorespunzătoare a braţului în timpul măsurării tensiunii arteriale ar putea duce la supradiagnosticarea hipertensiunii, la investigaţii inutile de sănătate şi la supratratament.
Ei sugerează că sistemele de sănătate ar trebui să se concentreze pe îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii măsurătorilor tensiunii arteriale, eventual chiar luând în considerare abordări de reglementare pentru a promova tehnici standardizate.
Studiul subliniază, de asemenea, importanţa unei tehnici adecvate în monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu.
Dr. Tammy Brady, director medical al programului de hipertensiune pediatrică de la Centrul pediatric al Johns Hopkins, discută despre cea mai recentă cercetare a sa care evidenţiază poziţia corectă a braţului pentru măsurarea exactă a tensiunii arteriale.
În acest videoclip, dr. Brady analizează rezultatele studiului şi importanţa educării pacienţilor care efectuează măsurători ale tensiunii arteriale la domiciliu.
