Adenomioza – o afecțiune dificil de diagnosticat

Adenomioza – o afecțiune dificil de diagnosticat
ianuarie 20 12:28 2019 Timp citire articol: 5 minut(e)

Adenomioza are ca simptome tipice menoragie, dureri pelviene, dismenoree, vârstă tipică de debut fiind cuprinsă între 35-50 ani. Ca urmare a coexistenței cu endometrioza și a simptomelor asemănătoare reprezintă o afecțiune dificil de diferențiat. De aproximativ un secol diagnosticul adenomioamelor și ulterior al adenomiozei a fost exclusiv RETROSPECTIV și bazat doar pe secționarea uterului post histerectomie și evaluarea din punct de vedere histopatologic a miometrului. 

Articol realizat prin participarea doamnei doctor Mădălina Ciuhodaru, medic primar obstetrică-ginecologie, asistent universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie ”Grigore T.Popa” Iași:

Adenomioza reprezintă o adevărată “piatră de încercare” a diagnosticului eficient în ginecologie, în formele sale severe având ca formă de tratament histerectomia (extirparea uterului) atât la femeile aflate în premenopauză și postmenopauză.

Simptome

Simptomele tipice sunt reprezentate de:

1. Menoragie (sângerări în cantitate mică);
2. Dureri pelvine;
3. Dismenoree (durere asociată menstruație).
Mai mult decât atât coexistența adenomatozei și a endometriozei face relativ imposibilă delimitarea simptomatologiei specifice fiecărui tip de patologie.

Vârstă tipică de debut este între 35-50 ani dar poate afecta și femei mai tinere. În timp ce incidența endometriozei este estimată între 6% și 10% dintre toate femeile și aproximativ între 30% și 35% dintre cele care suferă de dureri pelvine și infertilitate, incidența adenomiozei este încă sub semnul întrebării din cauza criteriilor imagistice de diagnostic diferite – unele estimări arată în jur de 70% adenomioza la paciente cu endometrioză comparativ cu 9% dintre cele sănătoase.

În alte studii, însă, doar 27% dintre pacientele cu endometrioză aveau și adenomioza la examenul RMN preoperator. Tot la RMN au fost identificate difuze și discrete focare de adenomiomatoza la 54% din femeile tinere cu infertilitate și dismenoree sau/și menometroragii.

Deși inițial s-a afirmat că diagnosticul clinic al pacientelor cu adenomioză este relativ simplu, de aproximativ un secol diagnosticul adenomioamelor și ulterior al adenomiozei a fost exclusiv RETROSPECTIV și bazat doar pe secționarea uterului post histerectomie și evaluarea din punct de vedere histopatologic a miometrului.

De mai mult de un sfert de veac însă posibilitățile diagnostice moderne s-au schimbat substanțial incluzând și diagnosticul preoperator care este de obicei deosebit de acurat.

 

Diagnosticul clinic

Detaliile principale ale diagnosticului se referă la două simptome majore:

– Sângerări menstruale lungi → ce se transformă pe măsură ce boală avansează în scurgeri sanguinolente continue

– O patologie dureroasă importantă. Acum, însă, s-a concluzionat că un diagnostic eminamente clinic este practic empiric. Studiind numărul toatal de cazuri la care s-a efectuat histerectomie pentru orice fel de indicație s-a găsit adenomioza la 11,2% din ele.

Diagnosticul de adenomioză fiind în general eluziv până la confirmarea histologică se pot utiliza histeroscopia și histopatologia, completate de examenul endovaginal ecografic. Histeroscopia nu realizează vizualizarea doar a semnelor patognomonice pentru adenomioza (neregularități endometriale, defecte vasculare, leziuni hemoragice), ci și biopsie. Ecografia endovaginală este posibilitatea de diagnostic preoperator în mâinile unui imagist priceput și în contextul suspiciunii clinice.

RMN-ul semnalizează prezența ectopică a celulelor endometriale (“adeno”) și exclude patologia adițională, clasificând boala și în funcție de severitatea acesteia.

Legătura între adenomioză și endometrioză este extrem de greu de delimitat, de cele mai multe ori acestea două suprapunându-se. Mai mult decât atât, asocierea cu fibromatoza uterină este relativ frecventă, iar situațiile în care pacienta este diagnosticată cu adenomioza prezentându-se pentru infertilitate sunt la rândul lor foarte multe.

Tratament 

Adenomioza poate dispărea după debutul menopauzei ceea ce sugerează faptul că tratamentul ar fi dependent de stadiul acesteia si de vârsta pacientei precum și de dorința pacientei de a-și păstra fertilitatea.

Opțiunile terapeutice ar fi:

– Medicamente anti-inflamatoare: Ibuprofen cu administrare cu 1 – 2 zile înainte de debutul menstruației și pe timpul acesteia; ar reduce fluxul menstrual și ar ajuta la ameliorarea simptomatologiei dureroase;

– Medicație hormonală: pilula contraceptivă estroprogestrativă sau “patch-urile” hormonale sau chiar inelul contraceptiv vaginal influențează pozitiv abudența fluxului menstrual și intensitatea simptomatologiei dureroase. Contracepția numai cu progesteron, precum dispozitivele intrauterine sau pilula contraceptivă continuă (care induce amenoreea – lipsa menstruației) este prin acest fapt o atitudine terapeutică benefică.

– Histerectomia – extirparea uterului: în contextul în care intensitatea durerii este exacerbată, medicul curant poate indica această metodă fără extirparea ovarelor.

– Ablația (ablația endometrială) – o alternativă la histerectomie, nu este general valabilă pentru tratamentul adenomiozei, deoarece distruge doar zona de endometru, nu și celulele endometriale situate în grosimea miometrului.

– Embolizarea arterelor uterine – tratament tradițional pentru fibroame, poate ajuta prin scăderea fluxului sanguin către formațiunile tumorale, reducând simptomatologia.

– Rezonanță magnetică- focusată pe zonele de leziune – utilizată la pacientele care își doresc păstrarea fertilității.

Complicații în lipsa tratamentului

Din ce în ce mai multe paciente care se adresează pentru infertilitate sunt suspicionate că ar avea adenomioză, însă acest lucru nu este concludent (s-ar putea să fie doar un corolar al faptului că se prezintă la o vârstă mai înaintată când incidența adenomiozei este mai ridicată).

Teoretic adenomioza este o tulburare structurală, deci ar putea avea impact asupra fertilități, dar nu există evidențe suficiente pentru a confirma acest lucru.

Tot în teorie, adenomioza crește riscul de complicații pe timpul sarcinii, datorită compromiterii eficienței uterului având ca și consecințe: travaliu prematur, abruptio placentae, avortul și creșterea incidenței cezarienei, dar deoarece boala nu este diagnosticată prenatal corect, nu putem preciza cu exactitate relația dintre cele două.

  Categorii:
scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu