Alergiile de primăvară

Alergiile de primăvară
martie 10 12:53 2019 Timp citire articol: 6 minut(e)

Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, astăzi aproximativ 20% din populația mondială și 25% din populația europeană suferă de alergii, fiind afectate persoane de orice vârstă, dar cu precădere copii, adolescenți și adulți tineri.

Alergia la polen este în continuă creștere ca prevalență atât la nivel mondial cât și în România, afectează calitatea vieții pacienților, performanțele școlare sau productivitatea muncii, afectează atât copiii cât și adulții, se asociază frecvent cu conjuctivita alergică (70 % din cazuri) și cu astmul bronșic (40% din cazuri) însă poate fi controlată foarte eficient cu medicația adecvată.

Articol realizat prin participarea doamnei doctor Schifirnet Monica, medic primar Alergologie și Imunologie clinică, Clinica Gral Ștefan cel Mare, București.

Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, astăzi aproximativ 20% din populația mondială și 25% din populația europeană suferă de alergii, fiind afectate persoane de orice vârstă, dar cu precădere copii, adolescenți și adulți tineri.

Cele mai frecvente alergii sunt cele determinate de alergenii din aer,  primavăra fiind implicate mai ales polenurile de la pomi și de la plantele graminee.

Alergia la polen (polinoza sau febra fânului) are în România caracter sezonier și se poate manifesta ca rinită alergică, conjunctivită alergică, rinoconjunctivită alergică sau astm alergic. Particulele de polen care produc alergii sezoniere sunt în marea lor majoritate de dimensiuni mici și provin de la plante anemofile (ce polenizează cu ajutorul vântului), în timp ce polenurile plantelor entomofile (plante cu flori viu colorate, polenizate de insecte) sunt mai mari și mai grele și au importanță redusă în polinoză.

Principalele  sezoanele polenice în România sunt:

  •  februarie – mai: sezonul polenului de arbori și arbuști timpurii, în special din familia Betulaceae (alun, arin, mesteacăn);
  • aprilie – iulie: sezonul polenului de graminee sălbatice (firuța, timoftica, păiuș roșu, golomat, vițelar, ovăscior, iarba de gazon, iarba câmpului etc.) și al polenului gramineelor de cultură (secară, ovăz, orz, grâu)
  • iulie – septembrie: sezonul polenului de buruieni (ambrozie, măcriș mărunt, pătlagina îngustă, urzica mare și în special pelinarita sau pelinul negru).

Pacienții cu manifestări în perioada zborului pufului de plop sunt în cea mai mare parte sensibilizați de fapt la polenul de graminee.

Uneori, durata manifestărilor alergiei la polen poate fi mai lungă la pacienții cu mai multe tipuri de sensibilizări.

Principalele acuze ale pacienților alergici la polen sunt:

  • strănut, mâncărime de nas (prurit nazal), nas care curge apos (rinoree apoasă), nas înfundat (obstrucție nazală bilaterală, alternantă), sugerând rinită alergică;
  • mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) și în ureche (prurit otic), oboseală (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mâncare (anorexie), scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia);
  • lăcrimare, mâncărime de ochi (prurit conjunctival), ochi roșii (eritem/hiperemie conjunctivală bilaterală) sau pleoape umflate (edem conjunctival/chemosis), sugerând conjunctivită alergică;
  • tuse, respirație șuierătoare (wheezing), senzație de sufocare (dispnee) sau de constricție a pieptului (constricție toracică), sugerând astmul alergic, toate aceste simptome fiind reversibile spontan sau cu tratament.

 

La unii pacienți există o reactivitate încrucișată între polenurile aeropurtate și alergene alimentare, fiind posibilă apariția unor manifestări clinice de alergie alimentară, inclusiv sindrom de alergie orală sau chiar anafilaxie. Reacțiile încrucișate cu alimente pot surveni oricând pe parcursul anului.

În funcție de tipul polenului care provoacă reacția alergică, alimentele susceptibile de a crea reacții încrucișate sunt:

  1. Polen de arbori: foarte multe legume, fructe, nuci, cartofi, țelină, alune, mere, pere, piersici, cireșe.
  2. Polen de graminee: banane, semințe de floarea soarelui, castraveți, pepene galben.
  3. Polen de ierburi: piersici, țelină, pepene verde, roșii și portocale.

Manifestările clinice ale rinitei apar în grade diferite de severitate, în formele ușoare mulți pacienți își  ignoră simptomele, însă în formele moderat severe le este afectată calitatea vieții prin perturbarea somnului, a activității profesionale sau școlare, a activităților zilnice, sportive și în aer liber.

Figura 1 Clasificarea rinitei alergice

Intermitentă

simptome

<4 zile/ săptămână

sau < 4 săptămâni

Persistentă

simptome

4 zile / săptămână

și > 4 săptămâni

Ușoară

Somn normal

Activități zilnice, sport, activități de timp liber neafectate

Muncă și școală neafectate

Nici un simptom deranjant

Moderat – Severă

Unul sau mai multe elemente

Somn alterat

Deteriorarea activităților zilnice, sportive și a celor de timp liber

Probleme survenite la locul de muncă sau la școală

Simptome deranjante

La pacienții cu simptome sugestive de alergie la polen este necesară testarea alergologică, care se poate efectua la orice vârstă. Testele alergologice se pot efectua cutanat (tehnica prick -nedureroasă, ieftină, rapidă) sau  seric (recoltare de sânge venos, tehnici diferite de laborator, costuri mai mari)

Tratamentul rinitei alergice la polen combină evitarea expunerii la polen, farmacoterapia și imunoterapia.

1.Evitarea

Pentru reducerea expunerii la polen, pacienții sunt sfătuiți să stea cât mai puțin afară în sezonul de înflorire a plantelor la care sunt alergici, să poarte ochelari pentru a scădea depunerea pe conjunctive a polenului, în perioadele cu simptome să se spele cât mai des pe față și pe păr, să țină cont că părul lung, mustața și barba permit aderarea unei cantități mari de polen deci nu sunt recomandate, pe timp călduros și cu vânt să țină ușile și ferestrele închise, în mașină să țină geamurile închise, să nu țină plante înflorite în casă, să nu consume miere, faguri de miere și propolis deoarece agravează simptomele alergice, să-și planifice concediul astfel încât să nu coincidă cu perioada de înflorire a plantelor la care sunt alergici, să evite activitățile în aer liber atunci când nivelul de polen este foarte ridicat (dimineața), să evite cositul sau tăierea/tunsul ierbii.

2.Tratamentul medicamentos

În cazul rinitelor persistente cu simptome moderat severe se vor recomanda de primă intenție corticosteroizi intranazali asociați cu antihistaminice sau antagoniști ai receptorilor de leucotriene. Pacienții vor fi reevaluați după 2-4 săptămâni de tratament. În cazul în care simptomele au fost controlate se va menține tratamentul pentru încă o lună. În  cazul în care simptomele nu au fost controlate se va reevalua diagnosticul, complianța pacientului și se va evalua posibilitatea existenței unor infecții.

Pacienții cu rinită persistenta moderat severă vor fi investigați suplimentar pentru evidențierea unui posibil astm bronsic asociat ce va necesita asocierea medicației antiastmatice corespunzătoare nivelului de boală.

Pacienții cu conjunctivită asociată rinitei vor primi tratament cu antihistaminice oral sau antihistaminice intraocular.

3.Imunoterapia alergen specifică este singura terapie ce poate modifica cursul natural al bolii alergice. Aceasta se poate efectua la pacienți selectați la care s-a dovedit anterior mecanismul alergic al bolii și  numai după respectarea strictă a indicațiilor și contraindicațiilor de administrare. Se poate efectua pacienților cu vârste de peste 5 ani, durata tratamentului fiind de minim 3 ani –maxim 5 ani.

În final, trebuie subliniat că alergia la polen este în continuă creștere ca prevalență atât la nivel mondial cât și în România, afectează calitatea vieții pacienților, performanțele școlare sau productivitatea muncii, afectează atât copiii cât și adulții, se asociază frecvent cu conjuctivita alergică (70 % din cazuri) și cu astmul bronșic (40% din cazuri) însă poate fi controlată foarte eficient cu medicația adecvată.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu