Diagnosticarea precoce a riscului de infarct miocardic

Diagnosticarea precoce a riscului de infarct miocardic
august 25 13:04 2019 Timp citire articol: 4 minut(e)

Identificarea pacienților aflați la risc crescut de infarct miocardic a devenit foarte importantă în practica medicală actuală având în vedere diferența semnificativă de prognostic pe termen lung în favoarea categoriei mai sus menționate comparativ cu categoria de pacienți care a suferit deja un eveniment coronarian acut de tipul infarctului miocardic. 

Articol realizat prin participarea domnului doctor Matei Florian, medic primar cardiologie intervențională la Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica:

Identificarea pacienților aflați la risc crescut de infarct miocardic a devenit foarte importantă în practica medicală actuală având în vedere diferența semnificativă de prognostic pe termen lung în favoarea categoriei mai sus menționate comparativ cu categoria de pacienți care a suferit deja un eveniment coronarian acut de tipul infarctului miocardic. Studiile efectuate de-a lungul timpului au identificat cert care sunt cei mai importanți factori de risc ce favorizează apariția bolii cardiace ischemice, precum și care sunt mai potrivite metode de evaluare a riscului fiecărei persoane în parte.

Factorii de risc cardiovasculari sunt nemodificabili (vârsta, sexul masculin, moștenirea genetică, etnia) și modificabili (hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, dislipidemia, boala cronică de rinichi, sedentarismul, stresul etc). Aceștia determină procesul de ateroscleroză, mărind astfel riscul de infarct miocardic.

 

Teste pentru diagnosticarea riscului de infarct

Testele necesare pentru fiecare pacient în parte sunt stabilite de către medic, în funcție de simptomatologia pe care o acuză pacientul și de factorii de risc ai acestuia. Uneori o simptomatologie tipică chiar și în absența unor factori de risc identificabili la acel moment poate îndruma pacientul către investigații suplimentare în timp ce simpla prezență a unei multitudini de factori majori de risc chiar și în absența unei simptomatologii tipice poate de asemenea să îndrume pacientul către investigații suplimentare.

Se vor recolta inițial analizele de sânge uzuale (putând extinde ulterior gama lor) pentru depistarea rapidă a unor factori de risc cum ar fi diabetul zaharat, dislipidemia, boala renală etc.

Radiografia cardio-toracică – asigură evaluarea rapidă și facilă a dimensiunilor inimii, a prezenței aterosclerozei la nivelul arterelor toracelui, a prezenței unei boli pulmonare etc.

Electrocardiograma standard (ECG-ul)– metodă care înregistrează activitatea electrică a inimii aceasta fiind strâns corelată cu prezența unor disfuncționalități cardiace. Atenție – un ECG de repaus perfect normal poate ascunde o suferință coronariană severă și nu poate fi folosit singur pentru excluderea unei astfel de boli.

Monitorizarea Holter ECG – este un dispozitiv de mici dimensiuni atașat de pacient și care înregistrează în mod continuu activitatea electrică a inimii (asemănător unui ECG) pe o perioadă de minim 24 de ore. Scopul este de a depista neregularități / anomalii ale ritmului cardiac ce nu au putut fi surprinse pe electrocardiograma standard.

Ecocardiografia transtoracică – este o metodă imagistică non-invazivă non-iradiantă excelentă de explorare a inimii și a principalelor vase de sânge. Prin diferite tehnici complementare, ea aduce informații valoroase atât despre structurile examinate cât și date hemodinamice legate funcționalitatea acestora.

Testele de stres – sunt de mai multe tipuri atât din punct de vedere al tipului de stres utilizat (efort fizic, farmacologic), cât și din punctul de vedere al modalității de obținere a informațiilor. Scopul lor este de a testa inima în condiții de lucru maximale și de a depista eventualele disfuncționalități apărute. Cel mai frecvent utilizat este testul ECG de efort.

Coronarografie – este o metodă angiografică, minim invazivă, pe bază de raze X care utilizează un cateter special introdus printr-o mică puncție la piele (în zona mâinii sau inghinal) și ghidat către inimă prin intermediul vaselor de sânge ale pacientului până la nivelul originii arterelor care hrănesc mușchiul inimii; acolo este injectată o substanță de contrast pe bază de iod ce opacifiază tranzitor lumenul arterelor coronare putându-se astfel vizualiza eventualele îngustări sau ocluzii ale acestora.

Ea reprezintă metoda de elecție pentru explorarea vaselor sanguine. În plus, procedura diagnostică poate fi completă cu o procedură terapeutică prin implantarea unui stent la nivelul vasului lezat chiar în cadrul aceleeași intervenții.

Tomografie computerizată cardiacă – asemănătoare altor examinări tomografice, este o tehnică imagistică iradiantă non-invazivă care folosește substanță de contrast iodată și care poate oferi informații atât despre structura cardiaca și vasculară, cât și despre funcția inimii.

Rezonanța magnetică nucleară cardiacă – pacientul este introdus într-un aparat ce produce un camp magnetic, acesta prelevând imagini ce ajută la evaluarea structurii și funcției aparatului cardiovascular.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu