Fibromul uterin subseros sau intramural cu dezvoltare anterioară poate să determine compresiune vezicală cu manifestările caracteristice asociate: creșterea frecvenței micțiunilor, imposibilitatea de a goli în totalitate vezica cu reziduu vezical și creșterea frecvenței infecțiilor urinare.
Cel subseroase sau intramural cu dezvoltare în posterior poate determina tulburări de tranzit intestinal, mai frecvent constipație și dificultăți în defecație.
Articol realizat prin participarea Dr Lucia Luchian, Medic specialist obstetrică-ginecologie, cu competență în reproducere umană asistată, doctor în medicină, Columna Medical Center:
1. Ce este fibromul uterin?
Este cea mai frecventă tumora benignă a uterului, reprezentând totodată și cea mai frecventă patologie ginecologică. De obicei este o tumoră bine delimitată, care prezintă la exterior o capsulă.
Poate să fie unic sau multiplu, cu diferite localizări și dimensiuni. Este ușor de diagnosticat prin ecografie transvaginală.
2. De câte tipuri este fibromul uterin?
În funcție de localizarea la nivelul uterului, acesta este de 3 tipuri.
– Fibrom subseros, când acesta este dezvoltat către suprafața externă a uterului;
– Fibrom intramural, când este dezvoltat în mușchiul uterin;
– Fibrom intracavitar sau submucos, când dezvoltarea interesează cavitatea uterină.
La rândul lor, fibroamele submucoase sunt de mai multe grade în funcție de dezvoltarea lor în interiorul cavității uterine, astfel:
– Grad 1 – fibromul cu dezvoltare totală în cavitatea uterină;
– Grad 2 – mai mult de 50% din volumul fibromului se regăsește în cavitatea uterină;
– Grad 3 – când mai mult de 50% din volumul fibromului se găsește în mușchiul uterin și restul pătrunde în cavitatea uterină.
O categorie aparte o reprezintă nodulul fibromatos cervical, cu dezvoltare în interiorul colului uterin, și care se poate exterioriza prin orificiul cervical extern, reprezentând fibromul acusat prin col.
3. Care sunt simptomele fibromului uterin?
Fibromul uterin poate să fie asimptomatic dacă este de dimensiuni mici, sau chiar asimptomatic dacă este de dimensiuni mai mari dar cu localizare subseroasă sau intramurală. Se consideră că 40 – 50% dintre fibroamele uterine sunt asimptomatice.
Fibromul subseros sau intramural cu dezvoltare anterioară poate să determine compresiune vezicală cu manifestările caracteristice asociate: creșterea frecvenței micțiunilor, imposibilitatea de a goli în totalitate vezica cu reziduu vezical și creșterea frecvenței infecțiilor urinare.
Cele subseroase sau intramurale cu dezvoltare în posterior pot determina tulburări de tranzit intestinal, mai frecvent constipație și dificultăți în defecație.
Cel mai frecvent simptom întâlnit este sângerarea uterină anormală, fie asociată cu menstruația (menoragie), fie nu (metroragie).
De regulă, fibroamele asociate cu sângerari anormale sunt cele cu dezvoltare intracavitară; cu cât ele proemină mai mult în cavitatea uterină, cu atât sângerările sunt mai importante. Dimensiunea acestor fibroame nu este importantă, se pare că sângerarea apare datorită unor alterări la nivel vascular și la nivelul hemostazei endometriale.
Alt simptom care poate să apară este durerea pelvină, apare mai ales în cazul fibroamelor voluminoase sau multiple, prin compresiunile pe care le produc pe organele vecine.
Durerea pelvină din timpului actului sexual (dispareunia) poate să apară mai ales la fibroamele cu dezvoltare posterioară.
Dezvoltarea lor către lateral, către ligamente poate determina compresie la nivelul uretelui cu apariția hidronefrozei secundare și dureri în loja renală.
De asemenea, durerea pelvină poate să apară când fibroamele se complică prin torsiune, urmată de necroza și degenerescența acestuia. Se pot torsiona doar fibroamele subseroase cu pedicul. În astfel de situații diagnosticul trebuie pus rapid și intervenit chirurgical.
4. Care sunt cauzele și factorii de risc ai fibromului?
Fibroamele uterine apar în contextul neuro-hormonal din timpul vieții reproductive feminine, steroizii gonadali determinând creșterea și dezvoltarea lor.
Factorii de risc pentru apariția lor sunt:
– Predispoziția familială;
– Rasa. Rasa neagră prezintă risc de trei ori mai mare față de cea caucaziană.
– Istoricul fiziologic, menstruația și paritatea. Se consideră că prezintă un risc mai mare de a dezvolta fibrom uterin femeile cu prima menstruație (menarha) precoce, sub 10 ani, și cele care nu au sarcini, nașteri. Se consideră că una sau mai multe sarcini peste 20 săptămâni de gestație scad riscul apariției fibroamelor.
– Alimentația, se asociază cu un risc crescut consumul crescut de carne roșie, în timp ce consumul de vegetale scade riscul de apariție.
Se consideră că folosirea contraceptivelor orale combinate nu influențează creșterea fibroamelor existente și nici nu determină apariția lor.
5. În ce fel afectează fibromul uterin fertilitatea? Care sunt riscurile în sarcină?
Fertilitatea poate fi afectată în mai multe moduri. Durerea din timpul actului sexual poate fi prima formă de afectare. Ulterior, nodulii prin poziția lor pot să afecteze ostiile tubare producând astfel obstrucții tubare și imposibilitatea procreării pe cale naturală.
De asemenea, fibroamele pot afecta și obținerea sarcinii prin proceduri de reproducere umană asistată. Prezența nodulilor fibromatoși intracavitari împiedică implantarea embrionilor chiar dacă se apelează la fertilizare in vitro. Nodulii intramurali care nu depășesc 5 cm se pare că nu afectează fertilitatea.
Pe parcursul sarcinii sub stimulul hormonal fibroamele uterine cresc în dimensiuni și pot determina compresii pe vezica urinară și rect, pe ligamente, contracții uterine.
În primul trimestru pot determina avortul spontan, ulterior în trimestrul II-III pot determina anomalii de inserție placentară, prezentații distocice ale fătului, restricție de creștere intrauterină. Și fibroamele subseroase se pot complica cu torsiune și necroză și dureri abdominale și pelvine semnificative.
Există riscul de naștere prematură cu complicațiile acesteia și de imposibilitate de naștere naturală dacă fibromul este situat în segmentul inferior (fibrom praevia) sau dacă fătul are o prezentație distocică.
6. Cum se tratează fibromul uterin?
Tratamentul poate să fie atât medicamentos cât și chirurgical. În alegerea tratamentului trebuie ținut cont de vârsta pacientei, localizarea fibromului, dacă este unic sau este polifibromatoză uterină, dacă este simptomatic, dacă pacienta are sau nu sarcini/ nașteri.
Tratamentul medicamentos practic nu este un tratament radical, ci el este un tratament fie pentru a nu mai permite creșterea în dimensiuni, fie pentru a scădea dimensiunile în vederea unei intervenții chirurgicale, fie în vederea opririi sângerărilor uterine anormale.
Sunt mai multe clase de medicamente care permit acest lucru:
– Contraceptivele combinate estro-progestative, care pot să amelioreze sângerările menstruale cantitative;
– Agoniști de GnRH (gonadotropin releasing hormone), după perioada inițială de flare up în care fibroamele pot crește în dimensiuni datorită creșterii nivelurilor hormonale, în faza a doua este perioada de down regularizare în care este indus un status de hipogonadism hipogonadotrop, sau o stare asemănătoare cu cea de menopauză. Se administrează pe o perioadă de 3-6 luni (ulterior, reacțiile adverse pot fi importante- legate mai ales de densitatea osoasă). În perioada de tratament s-a constatat o scădere în dimensiuni cu circa 35-60% din volum. Tratamentul se instituie de obicei preoperator pentru scaderea în volum a mioamelor, pentru oprirea sângerărilor anormale.
– Antagoniști de GnRH – avantaj că nu prezintă perioada de flare up, însă un dezavantaj major îl reprezintă tratamentul injectabil zilnic, de lungă durată – nu se recomandă de obicei.
– Modulatori selectivi ai receptorilor pentru estrogeni, folosiți la pacientele în postmenopauză- cu recomandări limitate.
– Dispozitivul intrauterin cu eliberare de levonorgestrel – foarte util și bine tolerat de către paciente; nu se recomandă pentru fibroamele intracavitare.
– Progestativele, pot să determine ameliorarea sângerărilor menstruale.
– Mifepristona, are efect antiprogesteronic, poate determina scăderea în dimensiuni a fibroamelor până la 70%. Reacțiile adverse pot fi importante cu creșterea tranzitorie a transaminazelor hepatice și hiperplazie de endometru.
– Ulipristat acetatul, se poate administra 3 luni preoperator, determinând de asemenea scăderea în dimensiuni a fibroamelor și ameliorarea sângerărilor uterine.
Tratamentul chirurgical poate fi conservator sau radical, la fel trebuie recomandat în funcție de factorii menționați mai sus.
Miomectomia uterină reprezintă excizia nodulilor fibromatoși cu conservarea uterului. Aceasta poate fi simplă sau multiplă în funcție de numărul fibroamelor. Se poate efectua clasic sau pe cale laparoscopică.
Dacă pacienta dorește sarcina de regulă se recomandă miomectomie laparoscopica pentru fibroamele subseroase și intervenție clasică pentru fibroamele voluminoase intramurale pentru o sutură mai bună a uterului.
Dacă fibromul este intracavitar miomectomia se poate efectua tot prin abord minim-invaziv și anume prin histeroscopie. În funcție de dimensiunea nodulului și a gradului este adevărat că excizia în totalitate poate necesita mai multe intervenții. Dezavantajul miomectomiilor este acela că fibroamele pot să apară de novo.
Tratamentul radical este reprezentat de histerectomie. Aceasta se poate efectua clasic sau laparoscopic și se recomandă de regulă persoanelor care și-au împlinit perioada reproductivă.
O altă variantă de tratament este reprezentată de embolizarea arterelor uterine. Această intervenție este menită să întrerupă circulația către nodulii fibromatoși astfel încât prin lipsa vascularizației aceștia să scadă în dimensiuni. Nu se recomandă pentru nodulii intracavitari.
Ce trebuie menționat este că nu întotdeauna embolizarea se poate face selectiv pe vasele adiacente fibromului, iar o embolizare neselectivă pe arterele uterine poate afecta în totalitate vascularizația uterului.
Lucrul acesta trebuie știut dacă pacienta dorește sarcina, deoarece poate fi afectat endometrul. Atrofia endometrului atrage după sine lipsa posibilității de implantare a embrionilor.
7. Fibromul uterin afectează în vreun fel viața socială, psihică sau sexuală a femeii?
Cu siguranță fibromatoza uterină afectează viața femeilor. În primul rând, poate fi afectată starea fizică, de sănătate. Sângerările anormale uterine determină anemie secundară cu stare de oboseală, care determină lipsa chefului de viață și imposibilitatea concentrării la locul de muncî.
Dispareunia determină lipsa sau dificultatea vieții sexuale, urmată de afectare psihică și lipsa procreării. De asemenea, viața socială este afectată și prin prezența infertilității secundare.
8. Ce sfaturi aveți?
Sfătuiesc femeile ca după începerea vieții sexuale să meargă la control ginecologic periodic pentru efectuarea ecografiei transvaginale, cu scopul de a depista din timp prezența nodulilor fibromatoși, deoarece în funcție de vârsta sau dorința de a procea le putem oferi tratamente diferite.
Pentru femeile care se cunosc cu fibrom uterin și care își doresc o sarcină, le sfătuiesc să ceară și părerea unui medic specialist în infertilitate pentru a stabili care este tratamentul cel mai indicat în vederea obținerii acesteia.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.