Infecția cu stafilococ auriu pe piele

Infecția cu stafilococ auriu pe piele
martie 31 09:40 2019 4 minut(e)

Un procent de 15-40% din populație este purtătoare de stafilococ auriu, caz în care nu dă manifestări clinice. Manifestările clinice sunt variabile, stafilococul fiind implicat în următoarele afecțiuni: foliculite superficiale, profunde, furuncul sau abces, impetigo, ectima, celulita, complicație a altor afecțiuni, sindromul pielii opărite de stafilococ, sindromul de șoc septic, scarlatina.

Articol realizat prin participarea doamnei doctor Ioana Simian, medic primar dermatolog – Medicover Victoriei/Centrul de Diagnostic și Tratament V. Babeș:

Ce simptome indică o infecție cu stafilococ auriu la nivelul pielii?

Infecția cu stafilococul auriu este frecventă la nivelul pielii, afectând toate grupele de vârstă. Stafilococul este una dintre bacteriile ce se regăsesc adesea pe piele și pe mucoasă, fie în forma sa agresivă -stafilococul auriu, fie în forma nonagresivă, de bacterie comensală, locuitor al pielii noastre – stafilococul epidermitis.
Un procent de 15-40% din populație este purtătoare de stafilococ, caz în care nu dă manifestări clinice. Manifestările clinice (simptomele infecției) sunt variabile, stafilococul
fiind implicat în următoarele afecțiuni:

1. Foliculite superficiale, profunde, furuncul sau abces. În acest caz, la nivelul firului de păr apar leziuni eritematoase, fie cu conținut alb, purulent care pot crește în dimensiuni spre formare de abces. Sunt calde și dureroase spontan sau la palpare. Pot fi fluctuente. Acest tip de infecții pot rămâne localizate strict la nivelul pielii, însă în funcție de severitate și statusul imun al pacientului poate evolua spre diseminare hematogenă (în sânge) cu septicemie.
2. Impetigo. Este o infecție frecventă în cazul copiilor, în sezonul cald; debutează ca o veziculă/ bulă/ pustulă ce se rupe rapid și lasă o suprafață erodată, cu contur inelar, cu cruste gălbui în suprafață
(asemănătoare mierii); se localizează frecvent în jurul gurii, nasului, perianal și se răspândește rapid în alte zone ale corpului.
3. Ectima. Este o formă de impetigo mai profund, cu ulcerație pe piele, care se vindecă greu. Se întâlnește adesea la persoanele în vârstă, la cele care suferă de diabet, afecțiuni hematologice, HIV, care urmează medicație imunosupresivă. Se poate complica cu extinderea infecției (celulită, limfangită, gangrenă), cu cicatrici.
4. Celulita. Este o infecție ceva mai profundă, cu extindere la țesutul subcutanat, caracterizată de o zonă de piele roșie, caldă, cu edem, dureroasă spontan și la palpare. Poate dezvolta vezicule, bule, eroziuni în
suprafață, poate abceda; există riscul de diseminare a infecției. Sunt cazuri în care poarta de intrare a stafilococului este la distanță de locul afectat de celulită (infecții la nivelul unghiilor, fisuri pe talpă, leziuni în alte zone), de aceea necesită o examinare foarte atentă.
5. Complicație a altor afecțiuni. Infecția secundară stafilococică se poate asocia altor afecțiuni cutanate: dermatita atopică, dermatita de stază, scabie,
6. Sindromul pielii opărite de stafilococ. În acest caz, boala este determinată de o toxină produsă de bacterie. Este o afecțiune gravă, întâlnită la copiii mici, caracterizată de roșeață cu descuamare, dând
aspect de piele arsă, opărită, cu evoluție rapidă, necesitând intervenție promptă. Lipsa de imunitate la toxina stafilococică și incapacitatea rinichiului de a filtra aceste toxine, îi fac pe copiii mici mai
vulnerabili la afecțiune.
7. Sindromul de șoc septic este o urgență medicală, determinată de exotoxinele stafilococice la persoanele care nu au anticorpi să le neutralizeze; debutează cu febră, stare generală proastă, înroșirea pielii, afectarea altor organe.
8. Scarlatina

Ce categorii de persoane sunt expuse unui risc crescut în acest sens?

Infecția stafilococică se întâlnește la indivizii sănătoși, însă anumite afecțiuni cutanate sau sistemice cresc riscul de infecție:

– diabetul zaharat prost controlat
– dermatita atopică severă, cu leziuni extinse
– afectare renală
– boli de sânge (leucemie, limfom)
– alcoolismul
– consumul de droguri cu adminstrare intravenoasă
– malnutriția
– protezele, pacienții care urmează hemodializă, care au cateter
– tratamentele imunosupresive de orice fel
– sindroamele care merg cu imunodeficiențe

Ce tratament necesită?

Tratamentul este adaptat în funcție de localizare, de severitatea infecției și de statusul general al pacientului. Se administrează antibiotic local sau sistemic. În unele cazuri se impune intervenția chirurgicală pentru drenarea colecțiilor cu puroi, pentru curățarea zonelor necrotice. Atunci când infecția apare drept complicație a unei alte afecțiuni, este necesar tratamentul afecțiunii subiacente. Nu trebuie ignorată rezistența la antibiotic, a cărei frecvență a crescut în ultima perioadă, atât pentru
infecțiile spitalicești, cât și pentru cele comune.

Ce complicații pot apărea? Se poate extinde și în alte organe?

Complicațiile infecției sunt legate de starea de sănătate a pacientului. La pacienții suferinzi de alte afecțiuni, cu un sistem imunitar scăzut, există risc de diseminare a infecției, de localizare la nivel pulmonar, articular, oase. O atenție deosebită trebuie acordată pacienților purtători de proteze
cardiace.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Niciun comentariu!

Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță! Adresa de e-mail nu va fi publicată. Datele introduse nu vor fi distribuite către terți.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.