Litiaza veziculară

Litiaza veziculară
februarie 03 15:13 2019 Timp citire articol: 5 minut(e)

Simptomele cele mai frecvente pentru litiaza veziculară sunt reprezentate de: durere la nivelul hipocondrului drept, greață, gust amar matinal, vărsături la ingestia unor alimente coleretice sau colecistokinetice, febra și frisonul fiind rezervate formelor avansate de colecistită acută de tipul: piocolecistita, colecistita flegmonoasă, gangrenoasă, plastron pericolecistic.

Complicația cea mai frecventă este reprezentată, în cadrul litiazei veziculare cu calculi mari, de apariția hidropsului vezicular cu o formă acută de colecistită. În cazul microcalculilor, complicația cea mai de temut este reprezentată de migrarea lor în coledoc, adică realizarea unui pasaj coledocian cu sau fără pancreatita acuta biliară.

Articol realizat prin participarea doamnei doctor Marina Dumitraș, medic primar chirug, doctor în medicină, competențe în ecografie și flebologie.

Diagnosticul litiazei veziculare

Diagnosticul litiazei veziculare presupune efectuarea unor analize de sânge-bilanț bioumoral (hemoleucogramă, biochimie, coagulogramă), a unui examen clinic: palparea abdomenului pacientului și a unei ecografii abdomono-pelvine care să identifice existența unui microcalcul mai mare de 7 mm,  diverticul, polip sau a colesterolozei veziculare.

Toate aceste examene se corelează pentru a putea confirma sau infirma indicația chirurgicală, adică colecistectomia laparoscopică.

Examenul paraclinic reprezentat de analizele de sânge identifică dacă pacientul are icter sau este subicteric (valorile bilirubinei totale și directe), științific spus dacă are sindrom de colestază, dacă are sindrom de citoliză hepatică (enzimele hepatice crescute: TGP, TGO, GGT, fofatază alcalină) și dacă are un proces infecțios vezicular (leucocitoză).

Examenul clinic palpează abdomenul superior, în hipocondrul drept, adică sub rebordul costal și stabilește gradul de urgență al intervenției (dacă e dureros și sensibil la palpare –manevra Murphy e pozitivă, atunci discutăm despre o colecistită acută).

Ecografia abdomino-pelvină: procedură neinvazivă și repetabilă pentru că nu are risc de iradiere, ne dă informații despre colecist sau fiere: forma (cudat cel mai frecvent), dimensiunile pereților, dacă are un perete despărțitor (sept), dacă are noroi biliar, microcalculi/calculi, permite măsurarea dimensiunilor acestora; ne dă informări despre coledoc, dacă este normal sau dilatat (canalul în care se scurge bila și în care pot ajunge mici pietricele-care ne dau un episod de pasaj coledocian însoțit sau nu de pancreatită).

De asemenea, ecografia identifică existența lichidului în abdomen, măsoară cantitatea lui și existența altor leziuni asociate celorlalte organe intraabdominale.

Simptome și complicații pentru litiaza veziculară

Simptomele cele mai frecvente sunt reprezentate de: durere la nivelul hipocondrului drept, greață, gust amar matinal, vărsături la ingestia unor alimente coleretice sau colecistokinetice (care stimulează în exces secreția biliară și eliminarea ei), de tipul: ouă, maioneză, carne tocată, grăsimi saturate.

Febra și frisonul sunt rezervate formelor avansate de colecistită acută de tipul: piocolecistita, colecistita flegmonoasă, gangrenoasă, plastron pericolecistic.

Complicația cea mai frecventă este reprezentată în cadrul litiazei veziculare, cu calculi mari (mai mari de 1 cm) de apariția hidropsului vezicular cu o formă acută de colecistită (blocarea canalului cistic prin care se scurge bila necesară digestiei, de către un calcul, imposibilitatea de a își evacua secreția biliară, stagnarea bilei și suprainfectarea ei).

În cazul microcalculilor, complicația cea mai de temut este reprezentată de migrarea lor în coledoc, adică de realizarea unui pasaj coledocian cu sau fără pancreatita acută biliară. În acest caz microcalcul poate trece sau poate rămâne blocat și atunci avem nevoie de o procedură secundară, minim invazivă, adică de ERCP – extragerea acestor microcalculi blocați. Se realizează endoscopic, pentru ca apoi să efectuăm colecistectomia laparoscopică în acceași sesiune de internare a pacientului.

Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial trebuie realizat întotdeauna când nu avem confirmarea ecografică a unei micro sau macro litiaze veziculare.
Când pacientul ne descrie că durerea este mai accentuată în epigastru (capul pieptului) atunci îl îndrumăm către gastro-enterologie pentru a realiza și o endoscopie digestivă superioară-diagnostic diferențial cu gastrită acută, esofagită de reflux sau chiar un cancer gastric (patologie digestivă superioară).

Dacă pacientul descrie persistența durerii, asociază și tulburări de tranzit intestinal, are și peste 40 de ani recomandarea este de a efectua și o colonoscopie de screening-diagnostic diferențial cu tumorile de colon drept (cec, ascendent), polipoza colonică, diverticuloza colonică.

Colecistectomia

Colecistectomia laparoscopică reprezintă îndepărtarea veziculei biliare, a fierei, a bilei adică a rezervorului de pietre. Foarte mulți pacienți mă întreabă de ce nu scoatem calculii din colecist?

Răspunsul este pentru că am lăsa pe loc rezervorul de pietre adică ne-am asuma un risc mare de reapariție al calculilor și într-un ritm foarte rapid. S-a renunțat de mulți ani la varianta de extragere a calculilor, aceasta fiind rezervată pacienților extrem de tarați.

Colecistectomia laparoscopică reprezintă o procedură minim invazivă. Ea presupune efectuarea a trei incizii minime milimetrice, de dimensiuni cuprinse între 5-10 mm, prin care chirurgul introduce camera optică (laparoscopul) și instrumentele de lucru.

Se insuflă dioxid de carbon pentru că se lucrează ca într-un balon.

Se explorează întregul etaj abdominal pentru a evidenția dacă există leziuni asociate care se pot sancționa în aceeași sesiune operatorie.
Se identifică colecistul și se disecă din patul hepatic cu ajutorul acestor instrumente laparoscopice.

Se extrage colecistul într-un săculeț special și se suturează aceste incizii milimetrice cu fire resorbabile lăsând în urmă cicatrici fine lineare, aproape insesizabile.

Există și procedura de colecistectomie clasică, însă ea rămâne rezervată pacienților cu disfuncții respiratorii și cardiace severe, glaucom, hipertensiune portală, ocluzie cu distensie intestinală, discrazii sanguine severe.

Complicațiile severe care apar în lipsa tratamentului chirurgical adecvat și la timp (cel mult 72 de ore) sunt reprezentate de: forme avansate de colecistită acută flegmonoasă, gangrenoasă, plastron pericolecistic și apariția unor soluții de continuitate (perforații) între colecist și coledoc, sau între colecist și alt organ învecinat (colon, duoden) cu peritonite localizate (abcese) sau peritonite generalizate.

Recuperarea pacientului este extrem de rapidă: pacientul își reia alimentația la câteva ore postoperator, se mobilizează activ (risc scăzut de tromboză), nu apar complicații parietale (supurații, seroame, hematoame), absența durerilor pe aceste minime cicatrici, se reintegrează rapid socio-profesional, aspectul estetic este foarte bun, incidența redusă a aderențelor postoperatorii, spitalizare de o zi deci costuri mici.

Postoperator pacientul este încurajat să ia medicamente antisecretorii o perioadă de circa 21 de zile, pentru a împiedica apariția gastritei de reflux (perioada de adaptare) și antiinflamator pentru o perioadă de 3 zile (jena reziduală datorată dioxidului de carbon insuflat restant).

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu