Piciorul varus equin congenital

Aproximativ un copil din 1000 va avea la naștere piciro varus equin congenital, însă dacă afecțiunea este diagnosticată corect și tratată la timp, aceasta nu va limita în niciun fel dezvoltarea normală ulterioară a copilului. Cazurile variază de la ușoare la severe, iar aproximativ jumătate din copiii afectați au această problemă la ambele picioare. În majoritatea cazurilor este nevoie de o procedură chirurgicală minim-invazivă de secționare a tendoanelor, în urma căreia recuperarea este completă.

Articol realizat prin participarea doamnei Dr. Valentina Conțanu, medic ortoped pediatru în cadrul clinicii CRON-Phoenix

Piciorul strâmb varus equin reprezintă o serie de anomalii prezente încă din viața intrauterină și pot fi depistate ecografic încă din cadrul ecografiei de sarcină de trimestru doi (săptămâna 20-24). Se manifestă printr-o răsucire anormală către interior a piciorului nou-născutului. Este un defect congenital destul de des întâlnit și este cauzat de o modificare a structurii musculare și a țesuturilor care devin fibrozate (retractile, cu elasticitate scăzută). Piciorul varus equin este o malformație congenitală tratabilă, aceasta apărând de obicei ca o problemă izolată la un nou-născut ce este în rest perfect sănătos.

Aproximativ un copil din 1000 va avea această afecțiune la naștere, însă dacă este diagnosticată corect și tratată la timp aceasta nu va limita în niciun fel dezvoltarea normală ulterioară a copilului. Cazurile variază de la ușoare la severe, iar aproximativ jumătate din copiii afectați au această problemă la ambele picioare. În majoritatea cazurilor este nevoie de o procedură chirurgicală minim-invazivă de secționare a tendoanelor, în urma căreia recuperarea este completă.

Diagnostic

Un copil ce suferă de picior strâmb varus equin va avea partea superioară a tălpii răsucită în jos și în interior, călcâiul fiind astfel întors către interior. În unele cazuri, piciorul este atât de răsucit încât pare a fi în poziție inversă. Această situație afectează de asemenea mușchii gambei, ce sunt în general subdezvoltați. Piciorul afectat este în general cu aproximativ un centimetru mai scurt decât celălalt. În ciuda poziției complet nenaturale a piciorului, afecțiunea nu provoacă niciun fel de durere sau disconfort copilului.

În cele mai multe cazuri piciorul varus equin este diagnosticat de către medic la scurt timp după nașterea copilului, prin simpla observare a formei și poziției piciorului nou-născutului.
Deși nu există vreun remediu al problemei ce poate fi aplicat înainte de naștere, cunoașterea existenței acesteia poate fi de ajutor prin oferirea de mai mult timp pentru ca părinții să conștientizeze gravitatea problemei și a tratamentului. Acesta produce corecția totală a problemei astfel încât la final piciorul să fie nedureros, cu sprijin corect pe sol, fără restricții de mișcare, pentru ca micuțul să poată avea o viață firească, să se încalțe confortabil și să facă orice activitate fizică sau sportivă dorește fără disconfort.

Tratament

Dat fiind faptul că oasele, tendoanele și încheieturile unui nou-născut sunt extrem de flexibile, este de preferat ca tratamentul pentru piciorul strâmb varus equin să înceapă încă din primele 2 săptămâni după naștere, ideal chiar și de la 3-4 zile de viață. Scopul tratamentului este de de a îmbunătăți atât aspectul cât și funcționalitatea piciorului înainte ca bebelușul să înceapă să învețe să meargă. Astfel se pot preveni eventuale dizabilități pe termen lung.

Tratamentul recomandat este prin Metoda Ponsetti care constă în:
-Mișcarea piciorului copilului în poziție corectă și plasarea acestuia în gips pentru a menține respectiva poziție
-Repoziționarea și repunerea piciorului în gips săptămânală (4-5 repetări, maxim 7 schimbări de gips în formele severe)
-Efectuarea unei intervenții chirurgicale minore pentru secționarea completă a tendonului lui Ahile pentru a se elibera călcâiul din tensiune și a-l putea repoziționa în poziția corectă, fiziologică prin ultima imobilizare gipsată care va dura 2-3 săptămâni.

După ce piciorul a fost adus la forma sa normală, aceasta trebuie menținută prin orteza Ponsetti, un dispozitiv ortopedic format din 2 săndaluțe cu care copilul este încălțat. Aceste 2 săndăluțe sunt meținute în poziția de corecție cu ajutorul unei bare reglabile. Acest dispozitiv se menține timp de 3 luni, 24 din 24 de ore, iar după 3 luni se menține doar pe parcursul nopții (adică timp de 12 ore) până la vârsta de 4-5 ani. În timpul zilei, copilul poate să desfășoare activitățile specifice vârstei.
Pentru ca această metodă să funcționeze, ortezele trebuie aplicate comform instrucțiunilor medicului ortoped pentru a preveni revenirea piciorului în poziția sa inițială. Nefolosirea corespunzătoare a acestora este principala posibilă cauză a nereușitei tratamentului.

Cauze care pot duce la aparitia recidivelor:

1. Aplicarea incorectă a gipsului
2. Manevrarea incorectă a oaselor piciorului pentru corecție în timpul aplicării gipsului
3. Purtarea necorespunzătoare a ortezelor (nerespectarea timpului de purtare sau reglarea incorectă a unghiului de corecție
4. Necomplianța părinților sau a familiei
În cazul nepurtării ortezelor, recidivele pot deveni foarte grave, vor necesita intervenții chirurgicale expansive și recuperare ulterioară greoaie. Astfel, rezultatele pot fi moderate sau chiar nesatisfăcătoare din cauza faptului că la vârste mari intervenția chirurgicală pe oasele care sunt în creștere produc dezechilibre majore (piciorul rămâne înconvoiat, dureros, rigid, cu mobilitate redusă, cu diferență mare de lungime a labei piciorului-2-3 cm, dificultate la încălțat și mers)