Prezervarea fertilității pentru pacienții oncologici

Prezervarea fertilității pentru pacienții oncologici
noiembrie 24 11:58 2019 Timp citire articol: 6 minut(e)

Alegerea tehnicii de conservare a fertilității depinde de specificul fiecărui caz. Dacă pacienta este adult și există suficient timp pentru stimulare ovariană, oocitul sau crioprezervarea embrionară pot fi efectuate. Dacă diagnosticul implică un cancer sensibil la estrogen, precum cel al sânului și endometrului, există protocoale care utilizează inhibitori de aromatază pentru a efectua stimularea ovariană fără creșteri suprafiziologice ale nivelului de estrogen.

Articol realizat prin participarea dr. Amelia Milulescu, medic specialist obstetrică – ginecologie, cu supraspecializare în ginecologie oncologică din cadrul Institutul Sânului:

1. Ce măsuri de prezervare a fertilității pot fi luate în cazul pacienților oncologici?

Crioprezervarea embrionară implică înghețarea și depozitarea embrionilor obținuți prin stimularea ovariană, recoltarea ovocitelor și fertilizarea in vitro. Înainte de înghețarea embrionului, pacienta este supusă unui ciclu de fertilizare in vitro.

Acest proces începe cu stimularea ovariană folosind hormoni care se autoinjectează zilnic de către pacientă timp de aproximativ 10 zile, urmată de o recoltare transvaginală a ovocitelor, sub anestezie. Ovocitele sunt apoi fertilizate cu spermă de la un partener sau donator. Embrionii rezultați sunt înghețați și depozitați pentru o eventuală utilizare viitoare.

Crioprezervarea ovocitelor implică înghețarea și depozitarea ovocitelor nefertilizate obținute prin stimularea ovariană.

Pacienta este supusă unui ciclu similar cu fertilizarea in vitro (FIV). Procesul începe cu stimularea ovariană folosind hormoni care se autoinjectează zilnic de către pacient timp de aproximativ 10 zile. În continuare, prelevarea transvaginală sau, (în unele cazuri), trans-abdominală a ovocitelor, care se efectuează sub anestezie. Ovocitele nefertilizate sunt înghețate și depozitate pentru o eventuală utilizare viitoare.

Congelarea țesuturilor ovariene este o tehnică experimentală care implică înghețarea și depozitarea țesutului din cortexul ovarian. Acest țesut conține foliculi primordiali, fiecare conținând un singur ou imatur. Ooforectomia totală sau parțială (eliminarea ovarului) se realizează, în general, folosind o procedură chirurgicală minim-invazivă. După îndepărtarea țesutului ovarian acesta este înghețat.

Transpozitia ovariană se referă la o repoziționare chirurgicală a ovarelor în afara câmpului de tratament cu radiații pelvine (radioterapie) pentru a reduce expunerea ovariană. Transpoziția ovariană se realizează în general folosind o procedură chirurgicală minim-invazivă. Clipuri metalice sunt plasate în jurul ovarelor în noile lor locații, pentru a ajuta radioterapeuții să evite includerea lor în câmpurile de radiație.

2. Care sunt factorii de care depinde prezervarea fertilitățiii?

Alegerea tehnicii de conservare a fertilității depinde de specificul fiecărui caz. Dacă pacienta este adult și există suficient timp pentru stimulare ovariană, oocitul sau crioprezervarea embrionară pot fi efectuate. Dacă diagnosticul implică un cancer sensibil la estrogen, precum cel al sânului și endometrului, există protocoale care utilizează inhibitori de aromatază pentru a efectua stimularea ovariană fără creșteri suprafiziologice ale nivelului de estrogen.

Administrarea concomitentă de letrozol în timpul stimulării ovariene a dus la scăderea nivelului de estradiol, iar ratele de obținere a unei sarcini sunt comparabile cu ciclurile standard de FIV. Urmărirea pe termen lung a acestor paciente nu a evidențiat nicio creștere a ratei recurenței cancerului, chiar și la pacientele cu mutații BRCA. Când timpul este limitat din cauza bolii, se pot utiliza două abordări.

Una dintre ele este reprezentată de o stimulare ovariană foarte scurtă sau deloc și recoltarea de ovocite imature pentru maturarea acestora in vitro, urmată de crioprezervarea de ovocite sau crioprezervare embrionară. Această procedură de maturizare in vitro (IVM) are ca rezultat un succes în mai mult de jumătate din cazuri, deși nu este la fel de eficientă ca procesul de stimulare completă a ovarului. O altă opțiune este crioprezervarea țesutului ovarian, deoarece aceasta nu necesită stimulare ovariană și poate fi efectuată într-o perioadă foarte scurtă de timp înainte de inițierea chimioterapiei.

În mod obișnuit, un ovar este îndepărtat laparoscopic și cortexul ovarian este crioprezervat în fragmente mici pentru un viitor transplant de ovar. Această opțiune este încă considerată experimentală.

 

3. Cum poate fi afectată fertilitatea de fiecare tip de tratament pentru bărbați, respectiv femei? Sunt situații în care este reversibil efectul?

Anumite tratamente ce luptă împotriva cancerului pot afecta fertilitatea. Efectele pot fi temporare sau permanente. Probabilitatea ca tratamentul cancerului să afecteze fertilitatea depinde de tipul și stadiul cancerului, de tipul de tratament al cancerului și de vârsta în momentul tratamentului.

• Intervenția chirurgicală. Fertilitatea poate fi afectată de îndepărtarea chirurgicală a testiculelor, a uterului sau a ovarelor, efectul acestora fiind ireversibil.

• Chimioterapia. Efectele depind de medicament și de doză. Cele mai multe daune sunt cauzate de medicamente numite agenți de alchilare și de medicamentul cisplatin. Femeile mai tinere care primesc chimioterapie sunt mai puțin susceptibile să devină infertile decât femeile în vârstă.

• Radiații. Radiația poate dăuna mai mult fertilității decât chimioterapia, în funcție de localizarea și dimensiunea câmpului de radiații și de doza administrată. De exemplu, dozele mari de radiații pot distruge unele sau toate ovocitele din ovare.

• Alte medicamente pentru cancer. Terapiile hormonale utilizate pentru tratarea anumitor tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân la femei, pot afecta fertilitatea. Dar efectele sunt adesea reversibile. Odată ce tratamentul se oprește, fertilitatea ar putea fi restabilită.

4. Care sunt recomandările medicale pentru o gravidă diagnosticată cu tumoră malignă?

Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat în timpul sarcinii. Afectează aproximativ 1 din 3.000 de femei însărcinate. Sânii, de obicei, se măresc și își schimbă textura în timpul sarcinii. Deci, modificările cauzate de cancer pot fi dificil de detectat sau schimbările sânului pot să nu pară anormale. Aceasta înseamnă că femeile însărcinate cu cancer de sân pot fi diagnosticate mai târziu decât femeile care nu sunt însărcinate.

Alte tipuri de cancere care tind să apară în timpul sarcinii sunt: cancerul de col, cancerul tiroidian, limfom Hodgkin, limfom non-Hodgkin, melanomul, tumora trofoblastică gestațională.

Sarcina poate întârzia diagnosticul de cancer. Acest lucru se datorează faptului că unele simptome de cancer, cum ar fi balonare, durerile de cap, modificări ale sânului sau sângerarea rectală, sunt de asemenea frecvente în timpul sarcinii.

Dar în timpul sarcinii poate fi descoperit uneori cancerul. De exemplu, un test Papanicolau făcut ca parte a îngrijirii standard a sarcinii poate găsi cancer de col uterin.

Tratamentul cancerului în timpul sarcinii necesită o echipă multidisciplinară de medici care lucrează împreună. Sunt luate în considerare o serie de factori, inclusiv vârsta sarcinii, tipul, localizarea, dimensiunea și stadiul cancerului, dorințele femeii și ale familiei sale.

Uneori, medicii aleg să amâne sau să evite anumite tratamente pentru gravidele cu cancer. În primele 3 luni de sarcină, unele tratamente sunt mai susceptibile de a dăuna fătului, în aceste cazuri se întârzie tratamentul până în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină.

Când cancerul este diagnosticat mai târziu în sarcină, se poate amâna începerea tratamentului până la nașterea copilului. Unele tratamente pot dăuna fătului în toate trimestrele, iar medicii evită, în general, utilizarea acestor tratamente în timpul sarcinii. De exemplu, radioterapia.

scrie un comentariu

1 Comentariu

Adaugă un comentariu