Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)
ianuarie 20 16:04 2019 Timp citire articol: 4 minut(e)

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune cronică care apare la milioane de copii și care în unele cazuri persistă și după maturizare. Specialiștii estimează că aproximativ 13% din băieți și 6% din fete cu vârste între 4 și 17 ani suferă de ADHD, rata scăzând la maturitate până la un procent cumulat de 4,5%. Procentul în cazul adulților ar putea fi însă mult mai mare, în special la femei, unde inabilitatea de a menține atenția rămâne nediagnosticată și netratată.

Articol realizat prin participarea doamnei Dr. Monica Bolocan, psiholog clinician și educațional din Clinica de Neurologie Neuroaxis:

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune cronică care apare la milioane de copii și care în unele cazuri persistă și după maturizare. Aceasta este caracterizată printr-o serie de probleme persistente, precum dificultatea menținerii atenției, hiperactivitate și comportament impulsiv. În general simptomele scad în intensitate odată cu înaintarea în vârstă, însă unele persoane nu reușesc niciodată să le elimine complet.

Manifestări la copii

Principalele semne ale ADHD sunt lipsa atenției și comportamentul impulsiv. Simptomele își fac în general apariția înaintea vârstei de 12 ani, câteodată fiind observate începând cu vârsta de 3 ani. Acestea variază în intensitate, putând fi ușoare, medii sau severe și se manifestă mai des la băieți decât la fete. De asemenea, afecțiunea se manifestă în general diferit în funcție de sexul copilului, baieții fiind hiperactivi în timp ce fetele sunt linștite, însă incapabile de a fi atente.

Există 3 sub-tipuri de ADHD:

-Tipul predominant neatent, ce se manifestă în general prin inabilitatea copilului de a se concentra pe un singur lucru

-Tipul predominant hiperactiv-impulsiv, manifestat prin impulsivitate și lipsa autocontrolului

-Tipul mixt, cel mai des întâlnit, ce este o combinație dintre simptomele lipsei de atenție și cele hipractiv-impulsive.

 

Manifestări la adulți

În multe cazuri, ADHD continuă să se manifeste după ce copilul a ajuns la maturitate, existând și situații în care afecțiunea nu e recunoscută și tratată decât atunci când pacientul este adult. Simptomele ADHD la adulți nu sunt în general la fel de clare și usor de recunoscut precum ale copiilor, în special hiperactivitatea. Impulsivitatea și dificultatea menținerii concentrării pe perioade mai lungi de timp rămân, însă.

Majoritatea adulților ce suferă de ADHD nu sunt conștienți de problema lor, însă se confruntă cu dificultăți în viața de zi cu zi. Inabilitatea de a-și mentine atenția și de a se concentra duce la probleme atât profesionale cât și personale, pacienții având probleme în a duce la bun sfârșit sarcini la serviciu și de a menține relații sociale. De asemenea, inabilitatea de a-și controla impulsurile poate duce la accese de furie.

Se estimează că aproximativ 13% din băieți și 6% din fete cu vârste între 4 și 17 ani suferă de ADHD, rata scăzând la maturitate până la un procent cumulat de 4,5%. Procentul în cazul adulților ar putea fi însă mult mai mare, în special la femei unde inabilitatea de a menține atenția rămâne nediagnosticată și netratată. Prin urmare este foarte greu de estimat câte persoane ce suferă de ADHD în copilărie continuă să fie afectați de simptome odată ajunși la maturitate, însă procentul este undeva între 30 și 60%.

Principalele metode terapeutice pentru tratarea afecțiunii

Odată diagnosticată boala, medicul psihiatru va stabili împreună cu pacientul cea mai bună metodă de tratament. Următoarele metode se pot folosi separat sau cumulat:

-Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, poate ajuta pacientul să găsească modalități prin care să își poată organiza mai bine viața și activitățile cotidiene, atât la copii cât și la adulți

-Medicația, în special amfetaminele, pot ajuta cu deficitul de atenție

-În cazul copiilor, cea mai bună abordare este o colaborare între părinți, terapeut și profesori, cu scopul comun de a-i oferi copilului afecțiunea, ajutorul și atenția necesare.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu