INTERVIU Dr. George Daniel Buzete: Identificarea biomarkerilor cancerului pulmonar permite tratarea personalizată a leziunii canceroase

INTERVIU Dr. George Daniel Buzete: Identificarea biomarkerilor cancerului pulmonar permite tratarea personalizată a leziunii canceroase
mai 15 15:04 2019 5 minut(e)

Doctor George Daniel Buzete, medic anatomopatolog, a declarat, într-un interviu acordat 360medcial.ro, că identificarea biomarkerilor cancerului pulmonar reprezintă un element al medicinei personalizate, care tratează leziunea canceroasă în individualitatea și cu particularitățile ei, și nu ca o categorie generală.

Printre cei mai testați biomarkeri se numără EGFR, ALK și PD-L1, însă numărul biomarkerilor testați în cancerul bronhopulmonar este în continuă creștere (ROS-1, RET, NTRK, HER-2 etc).

Dr. George Daniel Buzete afirmă că, din punct de vedere procedural, realizarea unei reacții durează aproximativ 48 de ore, menționând că orice variabilă legată de materialul testat poate duce la prelungirea acestei durate.

Interpretarea reacției se face fie manual, de medic, pe baza unui protocol de interpretare specific fiecărui biomarker și aplicabil oriunde în lume, fie automat, prin utilizarea unei aparaturi specifice.

În ambele situații există elemente de control, de caracterizare a parametrilor generali de reactivitate a fiecărui țesut, prezența acestora fiind elementul care permite evaluarea corectă a statusului biomarkerului respectiv.

Interviul complet cu George Daniel Buzete:

1. De ce este importantă testarea biomarkerilor în stabilirea unui tratament potrivit și cât de relevanți sunt în mod specific pentru cancerul pulmonar?

Biomarkerii din cancerul pulmonar nu sunt altceva decât componente biologice implicate în dezvoltarea și întreținerea procesului tumoral. Identificarea prezenței lor nu face altceva decât să explice mecanismul procesului tumoral, oferind în același timp soluția terapeutică optimizată pentru leziunea canceroasă specifică.

2. Cat de des sunt testați biomarkerii in prezent la nivel național și care este procedura aferentă testării (cum se efectuează, cât durează, mod de interpretare etc.)?

Mult mai des decât se făcea în urmă cu doi ani, de exemplu, dar sunt încă destul de multe persoane cu leziuni canceroase care nu trec prin “sita” identificării mecanismelor particulare de tumorigeneză, pierzându-se, astfel, șansa identificării tratamentului optim.

În esență, testarea este o procedură relativ simplă, suportul pentru aceasta fiind constituit de materialul biologic (țesut canceros) anterior obținut și utilizat în stabilirea diagnosticului histopatologic, element necesar în cazul fiecărui bolnav de cancer.

În funcție de biomarker, se utilizează o reacție imunohistochimică prin obținerea unui preparat histopatologic permanent în care o porțiune din țesutul canceros este prelucrată specific și interpretată la microscopul optic pentru evaluarea modului de reacție sau, în alte cazuri, o reacție de biologie moleculară în care componente informaționale specifice, cum sunt fragmentele de acizi nucleici canceroși, sunt căutate și cuantificate prin reacții strict controlate și monitorizate.

Astăzi, progresul tehnologic din lumea medicală oferă, și în cazul țării noastre, oportunitatea de a realiza aceste reacții de identificare a biomarkerilor tumorali în mod automat.

În acest fel, fiecărui pacient îi sunt asigurate aceleași condiții de testare cu respectarea protocoalelor standard validate, valabile și aplicabile oriunde pe Glob pentru biomarkerul respectiv.

În ceea ce privește durata testării, din punct de vedere procedural, realizarea unei reacții durează aproximativ 48 de ore. Este important de știut că orice variabilă legată de materialul testat poate duce la prelungirea acestei durate.

Interpretarea reacției se face fie manual, de medic, pe baza unui protocol de interpretare specific fiecărui biomarker și aplicabil oriunde în lume, fie automat, prin utilizarea unei aparaturi specifice.

În ambele situații există elemente de control, de caracterizare a parametrilor generali de reactivitate a fiecărui țesut, prezența acestora fiind elementul care permite evaluarea corectă a statusului biomarkerului respectiv.

Calitatea și cantitatea de țesut canceros disponibile devin factori importanți, care pot influența durata testării. Pentru o monitorizare suplimentară, dar și pentru o interpretare exactă, se ia în calcul modul de reacție a unui țesut de control.

Pentru cazuri particulare, cum sunt prezența de acizi nucleici cu origine canceroasă liber circulanți sau a celulelor canceroase circulante, în torentul sangvin, un eșantion din sângele periferic poate constitui material suficient pentru identificarea specifică a biomarkerului tumoral.

3. Ce categorii de biomarkeri sunt cunoscute pentru cancerul pulmonar și în ce măsură identificarea lor poate ajută la reducerea ratei ridicate de mortalitate?

Biomarkerii utilizați pot fi grupați în diferite categorii, în funcție de diverse elemente, printre care mecanismul patogenic din care fac parte sau modul de acțiune al agentului terapeutic asociat.

Printre cei mai testați biomarkeri se numără EGFR, ALK și PD-L1, însă numărul biomarkerilor testați în cancerul bronhopulmonar este în continuă creștere (ROS-1, RET, NTRK, HER-2 etc.).

Identificarea lor este un element al medicinei personalizate, care tratează leziunea canceroasă în individualitatea și cu particularitățile ei, și nu ca o categorie generală.

Prin testarea biomarkerilor, determinarea mecanismului particular prin care un cancer s-a dezvoltat vine “la pachet” cu un mijloc terapeutic specific adresat blocării acelui mecanism.

Este o modalitate simplă prin care țesutului canceros detectat i se pune la dispoziție metoda terapeutică adaptată modului de formare, metodă confirmată și autorizată ca fiind cea mai eficientă în situația respectivă.

Cunoașterea mecanismului de tumorigeneză, dar și a elementului terapeutic de contracarare potrivit reprezintă resurse prețioase pentru medicul clinician, oferindu-i acestuia posibilitatea să încetinească sau să stopeze evoluția procesului malign și chiar să înlăture efectele nocive ale cauzate de apariția acestuia în organism.

Aceste elemente contribuie la creșterea șanselor de supraviețuire a pacientului și îi pot îmbunătăți calitatea vieții, iar, la nivel populațional, pot reduce numărul de cazuri cu evoluție nefavorabilă.

4. Care sunt recomandările pe care le aveți pentru medici cu privire la testarea biomarkerilor?

Biomarkerii tumorali, în general, și biomarkerii în cancerul bronhopulmonar, în particular, sunt elemente ale medicinei de precizie.

Identificarea prezenței lor este importantă pentru că indică atât mecanismul de malignitate, cât, mai ales, un răspuns cu mult îmbunătățit la agenții terapeutici specifici.

În plus, este important de știut că o eventuală ignorare a testării poate reprezenta o premisă suficientă pentru o abordare terapeutică limitată ca valoare, cu rezultate nefavorabile pentru prognosticul și evoluția ulterioară a pacientului.

De aceea, medicii anatomo-patologi și personalul implicat în prelucrarea materialului tisular trebuie să fie conștienți de responsabilitatea uriașă pe care o au în gestionarea țesutului canceros, o resursă care este, de altfel, limitată de cele mai multe ori cantitativ, dar care are o valoare uriașă în evoluția ulterioară a pacientului.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Niciun comentariu!

Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță! Adresa de e-mail nu va fi publicată. Datele introduse nu vor fi distribuite către terți.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.