INTERVIU Dr. Pavelina Andrei: Incidența psoriazisului este în creștere, iar impactul asupra stilului de viață este major

INTERVIU Dr. Pavelina Andrei: Incidența psoriazisului este în creștere, iar impactul asupra stilului de viață este major
mai 16 12:00 2019 5 minut(e)

Doctor Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog, a explicat, într-un interviu acordat 360medical.ro, că incidența psoriazisului este în creștere, atât în România, cât și pe plan mondial, iar impactul asupra stilului de viață al persoanelor care dezvoltă afecțiunea este major.

Pentru psoriazis există două vârfuri în ceea ce privește vârsta debutului: 30- 39 de ani și 50- 69 de ani. Incidența psoriazisului este în creștere rapidă, astfel că în decurs de două decenii s-a ajuns de la 50,8 cazuri la 100.000 de locuitori la 100,5 cazuri la 100.000 de locuitori. Pentru copii, în decurs de 20 de ani s-a ajuns la 62,7 cazuri la 100.000 de locuitori.

Predispoziția genetică (HLA- Cw6), împreună cu factorii de mediu și comportamentali concură la apariția și evoluția bolii. Asocierea HLA- Cw6 este genetică, debutul este frecvent până în 40 de ani diferențiind astfel psoriazisul de tip I cu cel de tip II care apare după 40 de ani și nu are componentă genetică.

Interviul complet cu doamna doctor Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog din cadrul Spitalului Universitar de Urgență:

Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică caracterizată prin plăci eritemato-scuamoase ostracee de culoare alb sidefie, bine delimitate.

Psoriazisul nu are predilecție pentru vârstă sau sex. Poate debuta la orice vârstă. Este mai puțin comun la copil. Există două peak-uri (vârfuri) pentru vârsta debutului: 30- 39 de ani și 50- 69 de ani. Incidența psoriazisului este în creștere.

Spre exemplu, în decurs de 20 de ani s-a ajuns de la 50,8 cazuri la 100.000 de locuitori la 100,5 cazuri la 100.000 de locuitori. Pentru copii, în decurs de 20 de ani s-a ajuns la 62,7 cazuri la 100.000 de locuitori.

Predispoziția genetică (HLA- Cw6) împreună cu factorii de mediu și comportamentali concură la apariția și evoluția bolii. Asocierea HLA- Cw6 este genetică, debutul este frecvent până în 40 de ani diferențiind astfel psoriazisul de tip I cu cel de tip II care apare după 40 de ani și nu are componentă genetică.

Infecțiile streptococice faringiene la copii și adulți până în 30 de ani preced și declanșează pusee de psoriazis tip gutat.

Fumatul este un factor de risc pentru psoriazis, în special pentru tipul de psoriazis palmo-plantar pustulos.

Obezitatea, alcoolul și stresul psihoemoțional sunt considerați factori trigger în declanșarea și exacerbarea puseelor eruptive din psoriazis.
Anumite clase de medicamente sunt incriminate: beta blocante, antimalarice, antiinflamatoare nesteroidiene, imunomodulatoare, inhibitori de TNF.

 

Deficitul de vitamină D, infecțiile virale cu Pityrosporum ovale sau HIV, factori fizici-traumatisme- produc fenomenul Koebner (apariția de noi leziuni pe zonele expuse unor traumatisme).

Diagnosticul diferențial al psoriazisului vulgar, care este cel mai frecvent în rândul populației:

CAP:

– dermatită seboreică: localizată pe zonele seboreice (pliuri nazogeniene, scalp, regiunea mediotoracică), sebopsoriazis
– Tinea capitis

CORP, TRUNCHI:
– Pitiriazis rozat Gibert: caracterizat prin prezența unei plăci roz fin scuamoase rotund-ovalare. Erupția este limitată la trunchi și rădăcina membrelor. Evoluează spre vindecare în 6-8 săptămâni.
– Dermatofiții – Tinea corporis- examenul micologic este util în confirmarea unei infecții fungice
– Parapsoriazisul- se impun biopsii seriate în evoluția bolii pentru a surprinde un eventual mycosis fungoides
– Pitiriazis lichenoid cronic
– Manifestările din sifilisul secundar
– Eczema numulară- margini mai puțin bine delimitate
– Pitiriazis rubra pilar
– Dermatită de contact
– Limfom cutanat
– Boală Bowen/ carcinom spinocelular in situ
– Boală Paget extramamară
– Lupus eritematos cutanat
– Lichen simplex cronicus- descrie modificările care apar la nivelul pielii ca urmare a gratajului excesiv. Pacienții dezvoltă plăci și placarde îngroșate cu accentuarea cadrilajului normal al pielii. Asociază hiperpigmentarea și prurit de acompaniament.
– Dermatita atopică prezintă papule și plăci escoriate, eritematoase, hiperpigmentare, marginile nu sunt bine delimitate ca în psoriazis, scuamele sunt desenate. Sunt implicate frecvent zonele flexurale, iar zona scutecului este absentă la copii

PLIURI: intertrigo, Boala Hailey- Hailey, Eritrasmă

Psoriazisul poate afecta imaginea de sine, iar impactul bolii asupra stilului de viață poate fi major.

Conduita terapeutică trebuie adaptată în funcție de severitatea acestei afecțiuni, dar și în funcție de influența pe care o poate avea asupra calității vieții.

Erupțiile limitate care afectează mai puțin de 5% din suprafața corporală pot fi tratate cu agenți topici: corticosteroizi topici (Betametazonă), analogi de vitamină D (calcipotriol), inhibitori de calcineurină (Tacrolimus și Pimecrolimus), retinoizi topici ( Tazaroten). Ținta lor este inhibarea proliferării keratinocitelor și a inflamației dermice.

Ca și metode complementare mai pot fi folosite topic: keratolitice (acid salicilic-decaparea scuamelor) și cignolin (antimicotic).

Măsuri igieno-dietetice: climat blând familial, reechilibrarea psihică, cura heliomarină, evitarea și înlocuirea medicamentelor trigger (care pot declanșa afecțiunea), renunțarea la fumat și alcool, emoliere cutanată permanentă.

Fototerapia este rezervată în special pacienților cu mai mult de 5% din suprafața corporală afectată. Sunt folosite UVB (290- 320mm) sau UVA (320- 400 mm) si psoralen (substanță fotosensibilizantă). Riscul pe termen lung îl reprezintă dermatohelioza (îmbătrânirea cutanată fotoindusă) și fotocarcinogeneza.

Terapia sistemică este rezervată formelor extinse, severe de boală la care tratamentul topic a eșuat, iar leziunile au un impact major asupra calității vieții pacientului.

Opțiunile pentru terapia sistemică includ folosirea agenților imunosupresori, imunomodulatori și a agenților biologici. În acest caz, reacțiile sunt dependente de doză, sunt reversibile la întreruperea tratamentului și cu un raport bun beneficiu/ risc pe termen lung.

Tratamentul biologic în psoriazis. Aceste medicamente biologice blochează moleculele specifice implicate în patogeneza psoriazisului. Sunt 3 tipuri de terapii biologice: citokine umane recombinate, proteine de fuziune și anticorpi monoclonali, himerici și umanizați. Sunt indicate la pacienții cu psoriazis sever care nu au răspuns la terapia sistemică sau la care afecțiunea devine invalidantă din punct de vedere fizic, psihic și cu impact social major. Efecte scundare: crește riscul de infecții bacteriene, micotice, virale, homopatii, dezvoltarea de tumori maligne, risc de boli autoimune: lupus eritematos sistemic și recurență la întreruperea tratamentului.

Asigurarea tratamentului optim inclus în programele naționale cu agenți biologici are un beneficiu major asupra calității vieții pacienților, dar foarte important este controlul periodic la medicul dermatolog.

  Citește mai multe despre:
  Categorii:
scrie un comentariu

0 Comentarii

Niciun comentariu!

Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.

Adaugă un comentariu

Datele tale sunt în siguranță! Adresa de e-mail nu va fi publicată. Datele introduse nu vor fi distribuite către terți.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.