Factorii genetici care pot determina unii oameni să devină obezi, identificați de o echipă de cercetători din SUA
Un nou studiu privind leptina, un hormon care reglează apetitul, relevă un mecanism necunoscut anterior care poate fi responsabil pentru cel putin 10% din cazurile de obezitate. Constatările ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu forme tratabile ale bolii.
Obezitatea este o problemă majoră în domeniul sănătății publice în Statele Unite și în întreaga lume, cu aproximativ 650 de milioane de persoane care suferă de această afecțiune. Una dintre cele mai mari provocări ale acestei situații care se înrăutățește din ce în ce mai mult este de a înțelege de ce oamenii devin în primul rând obezi și de ce unii oameni sunt mai vulnerabili la obezitate decât alții.
Acum, oamenii de știință de la Universitatea Rockefeller au identificat un mecanism genetic care poate juca un rol în cel putin 10% din toate cazurile de obezitate. Constatările, care ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu forme tratabile ale afecțiunii și aruncă o nouă lumină asupra biologiei hormonului leptina, care este produs în celulele grase și controlează foamea. Cantitatea de leptină din sânge și modul în care creierul răspunde la această ajută la determinarea greutății pe care o persoană o va avea.
Oamenii de știință au semnalat în ”Nature Medicine” că, au descoperitla șoareci, modificări ale mecanismelor celulare care reglementează productia de leptină și pot duce la o formă de obezitate tratabilă prin terapia cu leptina. Dovezile din studiile genetice umane sugerează că un mecanism similar poate contribui la obezitate la un subset de pacienți.
Descoperită acum 25 de ani de către cercetătorul de la Rockefeller, Jeffrey M. Friedman, leptina a făcut obiectul a numeroase studii de explorare a structurii și funcției sale. ”Am învățat multe despre leptină”, spune Olof Dallner, autor principal al noului raport, citat de sciencedaily.com ”dar nu am înțeles de fapt biologia de bază a ceea ce reglementează gena leptinei”.
Gena care codifică hormonul leptinei este reglată de secvențele ADN adiacente și factorii de reglementare care transformă gena în celulele de grăsime și care controlează, de asemenea, cantitatea de leptină care se produce. Pe măsură ce au explorat acest proces, Dallner și colegii săi s-au limitat la unul dintre acești factori de reglementare, numiți ARN lung necodificator, sau lncARN, pe care l-au identificat împreună cu colegii de la Universitatea din Pennsylvania.
Când cercetătorii au proiectat șoareci fără acest lncARN specific și i-au hrănit cu o dietă bogată în grăsimi, șoarecii au devenit obezi, iar celulele lor grase au produs o cantitate semnificativ mai mică de leptina. Această descoperire neobișnuită a sugerat oamenilor de știință că gena leptinei nu a putut exprima niveluri normale ale hormonului fără ajutorul lncARN .
Mai mult, atunci când acești șoareci cu leptină scăzută au fost tratați cu injecții cu leptină, au slăbit – cu alte cuvinte, hormonul i-a vindecat. Și asta, spun cercetătorii, naște posibilitatea ca unii oameni a căror obezitate este cauzată de o anomalie genetică similară ar putea, de asemenea, să piardă în greutate prin terapia cu leptină.
Faptul că ar putea există oameni obezi cu astfel de mutații a fost sugerat prin analiza datelor dintr-un studiul care a inclus profile genetice complete de la mai mult de 46.000 de oameni.
Majoritatea persoanelor obeze, susțin cercetătorii, devin rezistente la leptină care, în mod obișnuit, le-ar reduce poftele, pentru că au multă grăsime. Celulele de grăsime produc cantități mari de leptină și, pe măsură ce hormonul se acumulează, creierul pare să nu mai răspundă la acesta.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.