Metalele potențează peptida C care poate trata boala cronică renală și diabetul, arată un studiu realizat în SUA

mai 21 07:30 2019

Articol scris de:

Timp citire articol: 2 minut(e)

Metalele ca zincul, cuprul și cromul influențează o peptidă implicată în producția de insulină, conform unei noi lucrări efectuate de chimiștii de la Universitatea din Davis, California. Cercetarea face parte dintr-o nouă zonă de ”metaloendrocrinologie” ce urmărește o perspectivă detaliată asupra rolului metalelor în procesele biologice din corp.

”Ne punem întrebări la care oamenii nu au realizat că nu avem răspunsuri”, a spus Marie Heffem, prof. asistent de chimie la UC Davis și autor al studiului , citată de sciencedialy.com.

Metalele joacă un rol în multe procese biochimice. Hemoglobina conține fier și poartă oxigenul în sânge; zincul și cuprul sunt implicate într-o treime sau chiar până la o jumătate din toate funcțiile corpului. Dar în timp ce oamenii de știință știu cantitatea totală a unui element într-o componentă dată din corp, cum ar fi sângele, în general nu cunosc localizarea exactă a acestor metale, starea în care sunt sau rolul lor biologic în corp.

”Un metal este un ingredient – ce faci cu el este ceea ce face diferența”, a spus Heffern. Laboratorul ei de la UC Davis utilizează noi tehnici pentru înțelegerea modului în care metalele sunt distribuite înăuntrul și în afara celulelor, cum se leagă acestea de proteine și alte molecule și influențelor subtile pe care le au asupra acelor molecule.

Noul studiu a urmărit peptidele C, sau peptidele de conectare, un lanț scurt de aminoacizi. Peptida C este cercetată pentru potențialul ei de a trata boala cronică renală și deteriorările nervilor în diabet, deci orice înțelegere mai bună a modului în care se comportă sub anumite condiții ar putea fi folositoare în ceea ce privește dezvoltarea medicamentelor.

Atunci când pancreasul produce insulină, peptidele C conectează două lanțuri de insulină într-un pas preliminar. Peptida C este apoi eliminată, stocată împreună cu insulina și eliberată în același timp. Peptida C era considerată un biprodus al producției de insulină, dar acum oamenii de știință știu că acționează ca un hormon.

Cercetătorii au măsurat modul în care zincul, cuprul și cromul se leagă de peptidele C în niște tuburi de testare și modul în care metalele au afectat abilitatea celulelor să preia peptidele C.

Metalele au avut efecte subtile asupra structurii peptidelor C, în mod remarcabil asupra abilității sale de a se transforma într-o spirală sub anumite condiții. Cuprul și cromul au prevenit preluarea hormonului de către celule, dar alte metale cum ar fi zincul, cobaltul și manganul nu au avut un asemenea efect.

Rezultatele arată potențialul metalelor de a regla activitatea hormonilor ca peptida C prin modificarea structurii acestora sau afectarea preluării de către celule, conform lui Heffern.