Cercetătorii de la Cold Spring Harbor Laboratory, New York, SUA, au dezvoltat o terapie genică care reduce țesutul adipos și inversează modificările metabolice asociate obezității. Descoperirea a fost făcută în urma unei ceretării efectuate pe șorecii de laborator obezi.
Obezitatea afectează aproape jumătate de miliard de oameni din întreaga lume, mulți dintre ei fiind copii. Boli legate de obezitate, inclusiv boli de inimă, accidentul vascular cerebral, diabet de tip 2 și cancerul sunt o cauză principală a deceselor care ar putea fi prevenite prin reducerea impactului obezității.
Obezitatea este cauzată atât de factori genetici cât și de mediu, ceea ce îngreunează dezvoltarea medicamentelor antiobezitate eficiente, care au efecte adverse grave.
Pentru a depăși efectele secundare ale medicamentelor antiobezitate actuale, cercetătorii Jee Young Chung și colegii au dezvoltat o terapie de reducere a unei gene ce metabolizează acizii grași, Fabp4, scrie sciencedaily.com.
Pentru aceasta cercetătorii au utilizat un sistem de interferență CRISPR în care proteina Cas9 moartă din punct de vedere catalitic și ARN-ul cu un singur ghid a fost direcționată asupra adipocitelor albe cu o peptidă de fuziune specifice țesutului adipos.
Complexul de molecule este asimilat cu o mică toxicitate pentru celule și reușește să scadă expresia genei Fabp4 și reduce stocarea lipidelor în adipocite.
Odată demonstrat că această metodă de administrare a funcționat bine asupra celulelor, cercetătorii au testat terapia pe șoarecii obezi. Aceștia au fost hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi, ceea ce produce obezitate și rezistență la insulină.
Represia genei Fabp4 a dus la reducerea cu 20% a greutății corporale și a inflamației și la îmbunătățirea rezistenței la insulină după doar șase săptămâni de tratament. Totodată au fost observate îmbunătățiri sistemice suplimentare, inclusiv reducerea depunerii de lipide grase în ficat și reducerea trigliceridelor circulante.
Comparativ cu noua metodă de terapie, tratamentul standard actual aprobat de FDA a arătat doar 5% din pierderea în greutate corporală după un an de tratament la om.
Cu toate acestea, în timp ce această terapie prezintă rezultate promițătoare la șoareci, sunt necesare studii suplimentare înainte de a putea fi utilizate în tratamentul clinic împotriva bolilor umane.
