Studiu: Nivelurile ridicate de fructoză din dietă inhibă capacitatea ficatului de a metaboliza în mod corespunzător grăsimea

Studiu: Nivelurile ridicate de fructoză din dietă inhibă capacitatea ficatului de a metaboliza în mod corespunzător grăsimea
octombrie 02 14:33 2019 Timp citire articol: 3 minut(e)

Nivelurile ridicate de fructoză din dietă inhibă capacitatea ficatului de a metaboliza în mod corespunzător grăsimea. Acest efect este specific fructozei și explică de ce fructoza dietetică are mai multe efecte negative asupra sănătății decât glucoza, chiar dacă au același conținut caloric.

Totodată cercetătorii de la Centrul de Diabet Joslin au stabilit că un nivel la fel de ridicat de glucoză în dietă îmbunătățește de fapt funcția de ardere a grăsimilor din ficat.

Studiul a fost efectuat pentru a stabili rolul fructozei în diete și legătura acesteia cu rezistența la insulină și sindromul metabolic au precizat autorii.

“Fructoza face ca ficatul să acumuleze grăsime. Acționează aproape ca și cum ai adăuga mai multă grăsime în dietă. Acest lucru contrastează cu efectul adăugării de mai multă glucoză în dietă, deoarece aceasta stimulează capacitatea ficatului de a arde grăsimile și creează un metabolism mai sănătos”, a declarat C. Ronald Kahn, director academic la Centrul de Diabet Joslin, din Boston, citat de sciencedaily.com.

Într-o serie de analize efectuate pe animale, cercetătorii au comparat efectele asupra metabolismului a șase diete diferite: trei forme ale dietei detele chow, obișnuită, cu fructoză ridicată, cea cu glucoză ridicată și o dietă bogată în grăsimi, una cu conținut ridicat de grăsimi și fructoză și una cu grăsimi ridicate și bogată în glucoză.

Pe parcursul studiului cercetătorii au analizat diferiți markeri cunoscuți ai ficatului gras pentru a determina efectele fiecărei diete. Astfel, ei au analizat nivelurile de acilcarnitine din celulele ficatului care sunt produse atunci când ficatul arde grăsimile. Nivelurile ridicate ale acestora sunt un marker negativ, deoarece înseamnă că există multă grăsime în ficat.

Aciclarnitinele au fost cele mai ridicate la animalele hrănite cu dieta bogată în grăsimi și similar la cele ce au primit dieta cu fructoză ridicată și au fost mai scăzute în cazul celor cacre le-a fost administrată dieta bogată în grăsimi și glucoză, decât în ​​dieta simplă cu un conținut mare de grăsimi, ceea ce reflectă descoperirile observaționale anterioare și a indicat că glucoza a stimulat o acțiune de ardere a grăsimilor.

Cercetătorii au monitorizat, de asemenea, activitatea unei enzime critice pentru arderea grăsimilor cunoscută sub numele de CPT1a. În cazul CPT1a, cu cât nivelurile sunt mai mari, cu atât mai bine deoarece indică faptul că mitocondriile își îndeplinesc corect sarcinile de ardere a grăsimilor.

În dieta bogată în grăsimi și fructoză, cercetătorii au descoperit că nivelurile de CPT1a sunt scăzute și activitatea lor a fost foarte scăzută, ceea ce înseamnă că mitocondriile nu pot funcționa corect deoarece sunt fragmentate și nu sunt capabile să ardă grăsimi. La animalele care au primit o dietă bogată în grăsimi și glucoză însă mitocodriile au fost normale deoarece ard normal grăsimile.

Aceste constatări au dovedit că atât dietele bogate în grăsimi, cât și fructoza dăunează mitocondriilor și facilitează sintetizarea și depozitarea grăsimilor în ficat.

Cercetătorii planifică să dezvolte un medicament care blochează metabolismul fructozei și ar putea preveni acțiunile negative ale fructozei și poate ajuta la prevenirea bolilor hepatice grase și a consecințelor metabolice adverse.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu