Un mecanism al cunoașterii poate explica tulburările din spectrul autismului
Cercetătorii de la Universitățile din Alabama și Birmingham au identificat un posibil mecanism al cunoașterii umane care stă la baza tulburărilor din spectrul autismului.
Ei au descoperit că există o supra-coectivitate a creierului în conexiunile unimodal-subcorticale și sub-conectivitatea creierului în conexiunile supramodal-subcortice în cazul indivizilor cu tulburăari din spectrul autismului, comparativ cu grupul de control ceea ce sugerază o relație între conectivitate și tulburările autiste.
Diagnosticul pentru autism este în continuare bazat pe comportament. Psihologii și profesioniștii din domeniul medical folosesc ”Programul de observare a diagnosticului autismului” și ”Interviul de diagnosticare a autismului” pentru a diagnostica boala. Aceste două teste sunt considerate standardul de aur în domeniu, scrie sciencedaily.com.
Cu toate acestea, obținerea unui diagnostic poate fi un proces mai lung, datorită mai multor factori, inclusiv a lipsei de resurse și a clinicienilor instruiți. Acest lucru întârzie diagnosticul de autism, în medie, până la vârsta de 5 sau 6 ani.
Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională cercetătorii au examinat 306 persoane cu vârsta cuprinsă între 8 și 39 de ani, 138 dintre ei erau dignosticați cu autism iar 168 nu.
Oamenii de știință au analizat conectivitatea funcțională, care se referă la sincronizarea activității în diferite regiuni ale creierului, pe două tipuri de rețele, unimodale și supramodale, în zone ale creierului de sub cortexul cerebral.
Zonele subcortice conțin structuri care primesc inputuri de la și către cortex de la organele senzoriale și joacă un rol important în funcțiile cognitive și sociale.
În urma studiului cercetătorii au constatat că există o legătură excesivă în conexiunile unimodal-subcortical și sub-conectivitate în conexiunile supramodal-subcortice pentru indivizii cu autism.
Găsirea biomarkerilor pentru tulburările din spectrul autist poate ajuta foarte mult la identificarea timpurie a celor suferinzi și la inițierea precoce a intervențiilor cum ar fi terapia comportamentală cognitivă sau predarea abilităților sociale necesare și în cele din urmă repararea conexiunilor dintre senzoriale și cele mai înalte procese senzoriale cognitive.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.