INTERVIU Kasper Ernest (EAEPC): Există medicamente mai ieftine în alte țări din UE, dar nu pot fi aduse în România prin import paralel din cauza taxei clawback și a nedecontării

INTERVIU Kasper Ernest (EAEPC): Există medicamente mai ieftine în alte țări din UE, dar nu pot fi aduse în România prin import paralel din cauza taxei clawback și a nedecontării
octombrie 04 12:00 2018 Timp citire articol: 7 minut(e)

Importul paralel de medicamente mai ieftine, considerat principalul mijloc de concurență pentru companiile farmaceutice – în special pe segmentul medicamentelor pe care genericele nu acționează -, este aproape inexistent în România, din cauza aplicării taxei clawback și a nedecontării medicamentelor introduse prin acest mecanism, a declarat secretarul general al Asociației Europene a Companiilor Euro-Farmaceutice (EAEPC), Kasper Ernest, într-un interviu acordat 360medical.ro.

Interviul a fost realizat în marja Conferinței Naționale a Medicamentului, care a avut loc în perioada 20–21 septembrie la București.

Kasper Ernest a ținut să precizeze că importul paralel de medicamente este o opțiune valabilă pentru România, care poate avea ca efect reducerea prețurilor.

“Cred că primul lucru de stabilit este că, deși prețurile pot varia foarte mult în Europa, nu este un drum cu sens unic. Există impresia că toate medicamentele sunt mai ieftine în România și în Bulgaria, dar nu este așa. Există medicamente care sunt mai ieftine în Germania decât în România”, a afirmat Ernest.

“Acesta este primul lucru de înțeles: nu trebuie să vă uitați doar la prețurile de referință și să spuneți: avem cel mai mic preț din Europa. În multe țări, reducerile sau discounturile sunt negociate după ce sunt stabilite prețurile oficiale de listă, așa că este greu de spus că prețurile sunt mai mici”, a completat el.

Secretarul general al EAEPC consideră că cel mai important lucru este de analizat cum pot fi aduse mai multe produse farmaceutice pe piața românească, importul paralel fiind una dintre soluții.

“Suntem convinși că multe medicamente sunt, de fapt, mai ieftine pe alte piețe, dar există unele obstacole (pentru a le aduce în România, n.r.). Nu putem plăti o taxa clawback de 24% la importul paralel, deoarece marjele de distribuție nu sunt echivalente celor ale producătorilor, nu permit acest lucru. În plus, pentru unele medicamente, taxa clawback a fost deja platită în țările de unde achiziționăm produsele”, a spus Kasper Ernest, pentru 360medical.ro.

Potrivit reprezentantului EAEPC, dacă un medicament este cu 15% mai ieftin în Germania și o firmă de distribuție trebuie să plătească taxa clawback de 24% ca să îl aducă în România, business-ul iese în pierdere, pentru că nu operează cu aceleași marje – adică diferența între costul produsului și prețul de vânzare – ca producătorii de medicamente.

Al doilea aspect este legat de decontarea medicamentelor aduse prin import paralel, potrivit EAEPC.

Astfel, dacă medicamentele nu sunt pe lista celor decontate și trebuie plătită taxa clawback, nu se pot aduce medicamente mai ieftine în România prin import paralel.

“Există foarte multe discuții despre exportul paralel al medicamentelor din România. Este adevărat, există export paralel, dar nu este atât de mare cât se crede. De fapt, cea mai mare problemă în România în privința medicamentelor este retragerea de la comercializare decisă de companiile producătoare, care hotărăsc să nu mai fie prezente deloc pe piața românească”, a declarat secretarul general al EAEPC.

Astfel, marii producători decid, spre exemplu, să furnizeze pieței românești 500 de doze dintr-un medicament, când necesarul este de 600 sau 700 de doze.

“De aceea, exportul reprezintă o parte relativ mică a problemei. De altfel, noi ne angajăm să nu exportăm medicamente care se găsesc în stocuri limitate, însă trebuie definit ce înseamnă stoc redus și înțeles de ce s-a ajuns la o astfel de situație”, a spus Ernest.

Astfel, dacă penuria provine dintr-o decizie a producătorului, autoritățile trebuie să ia măsuri care să-i vizeze, precum amenzi pentru că nu pun pe piață produsele.

“Mulți spun că medicamentele din România merg în Germania prin export paralel, dar nu este chiar așa. Doar 2-3% din importul total de medicamente al Germaniei (realizat prin import paralel, n.r.) provine din România. România nu este un exportator important pentru piața germană”, a precizat Kasper Ernest.

Potrivit EAEPC, în spațiul public există multe neînțelegeri privind exportul paralel.

“Este foarte ușor de acuzat, pentru că pare logic ca, dacă un medicament lipsește, să spui că acesta nu trebuie exportat. Însă, în realitate, noi exportăm doar ceea ce se găsește în stocuri mari, suficiente. Nu exportăm ceea ce este în deficit”, a spus Ernest.

Companiile care se ocupă cu distribuția paralelă importă medicamente care sunt în deficit pe piață și discută cu autoritățile guvernamentale din toată Europa, inclusiv din țări foarte dezvoltate precum fi Belgia, cum să folosească importul paralel pentru a atenua penuriile de medicamente, potrivit EAEPC.

“Există penurii de medicamente peste tot în Europa, dar este o situație mai gravă în România sau în Bulgaria. Unele țări oferă chiar stimulente pentru folosirea importului paralel”, a menționat Kasper Ernest.

În Danemarca, 25% din toate medicamentele de pe piață provin din import paralel și nu doar pentru că țara nordică ar avea prețuri mai mari, consideră EAEPC.

“Medicamentele nu vin doar din România, în realitate puține medicamente vin în Danemarca din România. Sistemul danez este astfel construit încât să stimuleze importul paralel. Medicamentele care vin prin import paralel sunt decontate, aprobările pentru comercializare se acordă foarte repede, acestea sunt mecanismele”, a spus Ernest.

Întrebat câte medicamente ajung în România prin import paralel, Ernest a răspuns: “Aproape niciunul. Foarte puțin. Există 290 de autorizații pentru import paralel și doar o mică proporție dintre acestea este folosită, pentru medicamente pe bază de prescripție medicală”.

Potrivit EAEPC, sistemul de import de medicamente funcționează astfel: o companie care face import paralel cere la un moment dat o licență și de obicei prețul se schimbă atunci când introduce medicamentul pe piață, pentru că producătorul reduce prețul.

“Noi suntem singura competiție reală, așa că atunci când introducem medicamentul pe o piață, producătorul reduce prețul. Este ceea ce autoritățile guvernamentale vor să vadă: prețuri mai mici”, a afirmat Ernest.

Astfel, o singură companie care face import paralel in Danemarca are 2.000 de autorizații de import paralel, dar folosește efectiv doar 800 de autorizații, potrivit EAEPC.

În cazul în care un producător mărește prețul oricărui medicament, compania poate imediat aduce acel medicament la preț mai mic din altă parte, deoarece are deja licență.

Pentru producători nu este convenabil să obțină licențe și să nu le folosească, însă pentru companiile care fac import paralel este bină să aibă cât mai multe licențe pe care să le folosească imediat ce prețurile producătorilor cresc, spun companiile care fac import paralel.

De asemenea, în Danemarca, ca și în Marea Britanie, nu există taxa clawback pentru importul paralel de medicamente, pentru că se consideră că s-a plătit clawback în țara de origine.

“De asemenea, durata în care se obține aprobare este mai mică în alte țări față de România, poate fi de două luni în multe cazuri, în timp ce în altele ajunge chiar și la șase luni. Este foarte important, pentru că de obicei se solicita autorizație de import paralel atunci când prețul unui medicament este mare pe piață. Te uiți și vezi că este un preț mai mic în Portugalia sau în Norvegia și vrei să îl aduci în România”, a explicat Ernest.

“Însă dacă trebuie să aștepți șase luni până când ți se permite să faci import, situația se poate schimba. Cu cât poți face mai repede importul, cu atât mai bine. Și, în plus, în cele mai multe țări europene medicamentele introduse prin import paralel sunt decontate”, a completat el.

În România, medicamentele introduse prin import paralel nu sunt decontate, considerându-se că prețurile sunt oricum mai mici și nu se pot aduce medicamente prin import paralel.

“Putem, dar avem nevoie de decontare, pentru că dacă medicamentele nu sunt decontate, așa cum se întâmplă în cazul producătorilor, nu putem fi profitabili și nu mai există motive pentru a face această activitate”, a mai spus secretarul general al EAEPC.

Asociația consideră că mesajul cel mai important este că există medicamente care sunt mai ieftine în alte țări și care pot fi aduse în România dacă există aceleași condiții de decontare.

EAEPC, cu sediul în Bruxelles, este o asociație non-profit care reprezintă interesele a peste 100 de companii din 23 de state implicate în distribuția paralelă din Spațiul Economic European (SEE), însumând 80% din volumul total al industriei de profil.

  Citește mai multe despre:
  Categorii:
scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu