Un nou virus ar putea ajuta la distrugerea cancerului

Un nou virus ar putea ajuta la distrugerea cancerului
noiembrie 06 12:12 2018
Articol scris de:
Timp citire articol: 3 minut(e)

Un nou studiu examinează comportamentul unui virus care ucide cancerul. Virusul atacă doar celulele tumorale și lasă celulele sănătoase intacte. 

Virusul Seneca Valley (SVV) este un virus oncolitic care ar putea fi noua terapie de distrugere a cancerului. Cercetătorii de la Institutul de Științe și Tehnologie de la Okinawa (OIST) din Japonia și de la Universitatea Otago din Dunedin, Noua Zeelandă, au descris comportamentul acestui virus într-un studiu publicat în Proceedings of the Academy of Sciences și citat de medicalnewstoday.com.

Studiul explică modul în care SVV interacționează exclusiv cu tumorile, evitând în același timp celule sănătoase. Pentru a examina comportamentul virusului, oamenii de știință au folosit microscopia crioelectronică.

Cancerul este o boală cronică care ucide milioane de oameni din întreaga lume. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cancerul este a doua cauză principală de deces la nivel global și este susceptibil de a fi responsabil pentru mai mult de 9 milioane de decese în 2018. La nivel global, profesioniștii din domeniul medical au diagnosticat cancerul la aproximativ 18 milioane de persoane în 2018, iar numărul de cazuri noi, pe an va ajunge la peste 23 de milioane până în 2030. Cele mai frecvente tipuri de cancer, la nivel global, sunt cancerul pulmonar, cancerul de sân și cancerul colorectal.

 

Viroterapia în cancer

 

Viroterapia este un tratament care utilizează biotehnologia pentru a transforma anumite virusuri în agenți anti-boală. Acești virusi includ viruși oncolitici, care infectează și distrug celulele canceroase.

Virusurile oncolitice posedă calități unice care le fac diferite față de orice alt tratament pentru cancer. Avantajele viroterapiei includ lipsa de rezistență încrucișată cu alte terapii și abilitatea de a distruge tumora folosind o varietate de mecanisme.

 

Virusul Seneca Valley

 

SVV este neobișnuit, deoarece vizează un receptor specific în celulele tumorale. Acest receptor se numește receptorul 1 al toxinei antractice (ANTXR1) și este prezent numai în tumori. Un receptor asemănător, numit ANTXR2, apare numai pe țesuturile sănătoase.

SVV se leagă de receptorul din tumori, dar nu și cel din celulele sănătoase.

Comportamentul acestui virus ar putea deveni o terapie adecvată pentru multe tipuri de cancer, deoarece receptorul ANTXR1 este prezent pe celulele tumorale ale peste 60% din cancerele umane.

Diferențele dintre cei doi receptori sunt subtile, dar, totuși, aceste diferențe subtile fac ca virusul să aibă o afinitate ridicată doar pentru receptorul prezent în celule tumorale, în timp ce celălalt nu face acest lucru. Componentele trebuie să se potrivească împreună ca o cheie într-o încuietoare – acesta este un sistem foarte evoluat, în care totul se potrivește perfect, spune autorul principal de studiu Prof. Matthias Wolf, cercetător principal al Cryo Moleculară – unitatea de microscopie electronică la OIST.

 

Un virus care evită sistemul imunitar

 

Cercetătorii au folosit SVV în studiile clinice de fază incipientă, în cazul tumorilor solide la copii dar și împotriva cancerului pulmonar cu celule mici, iar virusul a demonstrat calitați de combatere a cancerului în ambele tipuri de boală. Cu toate acestea, sistemul imunitar este programat să lupte împotriva virușilor și distruge amenințarea percepută în decurs de 3 săptămâni.

Cercetătorii consideră că analizarea structurii SVV îi poate ajuta să găsească modalități de depășire a sistemului imunitar, permițând virusului să replice și să omoare celulele canceroase.

Putem afla ce parte a virusului este esențială pentru legarea receptorului și care nu este. […] Putem încerca să schimbăm părțile neesențiale pentru a scăpa de acțiunea sistemului imunitar lăsând în același timp partea esențială intactă , spune autorul studiului asociat Prof. Mihnea Boștină, directorul universitar al Centrului Otago pentru Microscopie Electronică de la Universitatea din Otago.

 

 

 

 

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu