A fost descoperit un compus care inhibă superbacteria, stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA), şi o face mai vulnerabilă la antibiotice, au arătat cercetătorii în experimentele de laborator.
Un compus care inhibă superbacteria MRSA şi o face mai vulnerabilă la antibiotice a fost descoperit de oamenii de ştiinţă de la universitatea Bath, Marea Britanie.
Infecţiile provocate de bacteria MRSA pot fi mortale. Noul compus, o poliamină, pare să omoare Staphylococcus aureus (S. aureus) prin distrugerea membranei celulare a agentului patogen.
Compusul a fost testat in vitro împotriva a 10 tulpini diferite de S. aureus rezistente la antibiotice, inclusiv unele despre care se ştie că sunt rezistente la vancomicină, un medicament oferit pacienţilor care luptă cu o infecţie cu MRSA.
Noul compus a înregistrat un succes complet împotriva tuturor tulpinilor, fără a se mai înregistra vreo creştere bacteriană ulterioară.
Studiul arată că, pe lângă distrugerea directă a bacteriei S. aureus, compusul este capabil să restabilească sensibilitatea tulpinilor bacteriene, rezistente la mai multe medicamente, la trei antibiotice importante: daptomicina, oxacilină şi vancomicina.
Acest lucru ar putea însemna că antibioticele care au devenit ineficiente prin zeci de ani de utilizare excesivă îşi pot recupera, în timp, capacitatea de a ţine sub control infecţiile grave.
„Nu ştim încă exact de ce apar aceste sinergii între compus şi antibiotice, dar suntem dornici să explorăm acest lucru în continuare”, a declarat dr. Maisem Laabei, cercetător la departamentul de ştiinţe organice de la universitatea Bath.
Vulnerabilitatea agentului patogen
Poliaminele sunt compuşi care se găsesc în mod natural în majoritatea organismelor vii. Până acum un deceniu, se credea că sunt esenţiale pentru orice tip de viaţă, dar oamenii de ştiinţă ştiu acum că sunt absenţi în S. aureus, şi, totodată, toxici pentru această bacterie.
De când au făcut această descoperire, cercetătorii au încercat să exploateze vulnerabilitatea neobişnuită a agentului patogen la poliamine pentru a inhiba înmulţirea bacteriilor.
Oamenii de ştiinţă au descoperit în recentul studiu că o poliamină modificată, numită AHA-1394, este mult mai eficientă în distrugerea tulpinilor de S. aureus rezistente la antibiotice decât chiar şi cea mai activă poliamină naturală
.„Folosind noul compus, patogenul este distrus, respectiv creşterea inhibată, atunci când este utilizat la o concentraţie de peste 128 de ori mai mică decât cea necesară pentru a distruge agentul patogen cu o poliamină naturală”, a explicat dr. Laabei.
Pentru cercetători, acest lucru este important, deoarece medicamentele cu o concentraţie inhibitoare scăzută ar putea fi agenţi antimicrobieni mai eficienţi şi mai siguri pentru pacienţi.
Deşi sunt necesare cercetări suplimentare, dr. Laabei consideră că noul compus „ar putea avea implicaţii importante într-un cadru clinic ca nouă opţiune de tratament”.
Conform oamenilor de ştiinţă, cercetările preliminare sugerează că acest compusu nu este toxic pentru oameni. Cercetătorii cred că acest nou compus atacă membrana bacteriei S. aureus, făcând-o permeabilă, ceea ce duce la distrugerea bacteriilor.
Compusul a fost testat şi împotriva biofilmului, stratul subţire, greu de tratat de microorganisme care creşte pe suprafeţe dure - placa de pe dinţi sau pelicula rezistentă pe cateterele urinare - şi poate duce la infecţii grave. Rezultatele au fost promiţătoare şi în acest caz, compusul împiedicând formarea de noi biofilme, deşi nu a perturbat biofilmul existent.
Rezistenţa la antibiotice, sau rezistenţa la antimicrobiene – AMR, reprezintă o ameninţare majoră pentru sănătatea umană din întreaga lume, iar S. aureus a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi agenţi patogeni multirezistenţi.
„Este nevoie urgent de noi tratamente pentru a trata infecţiile”, a spus dr. Laabei.
Un studiu efectuat în 2019, care analizează efectele AMR asupra sănătăţii arată că agentul patogen a fost asociat cu un milion de decese în întreaga lume, ca urmare a infecţiilor care nu răspund la antibiotice.S. aureus se găseşte la 30% din populaţie, trăind în căile nazale ale oamenilor şi pe piele, şi de cele mai multe ori nu provoacă infecţii.
Până de curând, o infecţie cu MRSA era considerată o problemă existentă doar în spitale, cei afectaţi fiind în mare parte persoane cu un sistem imunitar deja compromis. Cu toate acestea, în ultimii 20 de ani, din motive doar parţial înţelese, a existat o creştere a infecţiilor la nivel comunitar, chiar şi în rândul persoanelor sănătoase, ceea ce a dus la urgentarea cercetărilor pentru căutarea de noi modalităţi de a aborda această problemă.
Cercetarea a fost publicată în Frontiers in Microbiology.
