Compusul ceritinib, un agent aprobat pentru cancerul pulmonar, blochează apărarea cancerului în faţa sistemului imunitar, au descoperit cercetătorii de la universitatea Bonn, din Germania.
Multe celule tumorale „pulverizează un parfum” protector care dezactivează sistemul imunitar. Dar un medicament deja aprobat pentru alte scopuri (cancer pulmonar fără celule mici) poate, aparent face această armă inofensivă, conform unui studiu condus de cercetători de la universitatea din Bonn şi al centrului medical universitar Hamburg-Eppendorf, publicat în Journal for ImmunoTherapy of Cancer.
Oamenii de ştiinţă vor să optimizeze în continuare compusul. Pe termen mediu, acest lucru ar putea deschide calea pentru noi medicamente anti-cancer.
Multe celule canceroase se înconjoară cu un nor dens de adenozină. Pe de o parte, molecula suprimă sistemul imunitar. În acelaşi timp, stimulează formarea de noi vase de sânge care alimentează tumora cu oxigen şi substanţe nutritive. De asemenea, asigură că celulele maligne migrează către alte organe şi formează acolo metastaze.
Adenozina este produsă din adenozin trifosfat, sau pe scurt ATP. Celulele tumorale secretă cantităţi mari de ATP. Ele poartă pe suprafaţa lor diverse enzime care transformă apoi ATP-ul în adenozină în mai multe etape. Una dintre aceste enzime este cunoscută sub numele de CD39. „Acesta catalizează primul pas în conversie. Dacă CD39 este inhibat, aproape că nu se produce adenozină”, explică prof. dr. Christa Müller de la institutul de farmacie a universităţii din Bonn.
Prin urmare, la nivel global, cercetătorii caută un ingredient activ care încetineşte CD39. Pentru că fără adenozină, tumorile nu ar mai fi protejate de sistemul imunitar.
„În schimb, ATP s-ar acumula în jurul celulelor canceroase, ceea ce ar stimula de fapt răspunsul imunitar. Aşadar, propriile apărări ale corpului nu ar fi suprimate; dimpotrivă, ar fi activate foarte bine”, spune Müller.
Până acum, căutarea a fost în mare parte nereuşită. Grupul de cercetare de la Bonn a urmat însă o nouă strategie.
„Există şi alte enzime în organism nu doar CD39 care procesează ATP”, spune Laura Schäkel, colaboratoare a prof. Müller, care a efectuat multe dintre experimentele centrale din studiu.
„Acestea includ, de exemplu, aşa-numitele proteine kinaze. Lucrul frumos este că există deja medicamente aprobate care inhibă protein kinazele. Acum ne-am uitat să vedem dacă funcţionează şi împotriva CD39”. a explicat cercetătoarea.
La începutul studiului, cercetătorii au căutat între un total de 50 de agenţi diferiţi aprobaţi pentru anumite boli care inhibă protein kinazele. Grupul de cercetare le-a examinat pe toate.
„Una dintre substanţe, ceritinib, blochează şi conversia ATP iniţiată de CD39. Am reuşit să arătăm acest lucru nu numai în eprubetă, ci şi în culturi cu celule de cancer de sân triplu negativ. Acestea sunt extrem de dificil de tratat de obicei, şi cu greu răspund la terapii”.
Cu toate acestea, cercetătorii nu cred că are sens să se administreze pur şi simplu ceritinib ca inhibitor CD39 în anumite tipuri de cancer.
Cercetătorii spun că ingredientul activ este în primul rând direcţionat împotriva unui grup diferit de enzime; prin urmare, ar avea efecte secundare nedorite. Ei vor să-l modifice astfel încât să inhibe cu greu proteine kinazele şi, în schimb, să încetinească şi mai mult CD39.
Un astfel de ingredient activ optimizat ar putea fi, de asemenea, combinat cu alţi agenţi terapeutici.
„Citostaticele clasice slăbesc de obicei masiv sistemul imunitar; inhibitorii CD39, pe de altă parte, l-ar activa. Prin urmare, în combinaţie, medicamentele ar putea avea un efect semnificativ mai mare”, spune prof. Müller
În plus, înainte de utilizare, ar fi mai întâi posibil să se măsoare dacă celulele canceroase ale pacienţilor afectaţi poartă de fapt o mulţime de CD39 pe suprafaţa lor.
„Pentru că numai atunci ar avea sens tratamentul cu inhibitori de CD39. Deci trebuie să adaptăm administrarea individual la feicare pacient. Această personalizare a terapiilor în scopul creşterii eficienţei devine din ce în ce mai importantă în medicină”, a mai precizat prof. Müller.
