Analiza cromozomială extinde opţiunile în explorarea cauzelor morţii subite la sugari

Analiza cromozomială extinde opţiunile în explorarea cauzelor morţii subite la sugari

Avansarea tehnologiei permite utilizarea unor analize la nivel cromozomial, care ar putea ajuta la identificarea cauzelor care duc la sindromul de moarte subită la sugari.

Un test genetic cunoscut drept analiză de microarray cromozomial (CMA) ar putea ajuta la identificarea cauzei pentru sindromul de moarte subită la sugari (SMSS) sau omologul său la copiii mai mari, cunoscut sub numele de moarte subită inexplicabilă în copilărie (SUDC), arată un studiu condus de spitalul pediatric din Boston.

Cercetătorii solicită ca testele CMA să devină o rutină în investigarea SMSS şi SUDC. Ei şi-au publicat concluziile studiului, luni, în revista Advanced Genetics.

„Credem că avem suficiente informaţii pentru a spune că CMA merită luată în considerare atunci când un copil moare fără nicio explicaţie şi explorată în continuare ca o modalitate de a înţelege mai bine aceste decese”, spune dr. Richard Goldstein, care conduce programul privind moartea subită neaşteptată la copii, la spitalul Boston, autorul principal al studiului.

Echipa a folosit această analiză pentru a testa mostre de la 116 sugari şi copii mici de până la 28 de luni ale căror decese au fost clasificate drept SMSS sau SUDC. La 14 copii (12%), CMA a identificat ştergeri sau dublări ale segmentelor de ADN ale copiilor sau mici rearanjări ale ADN-ului care au fost patogene sau „favorizant patogenice".

„CMA este deja utilizată în mod obişnuit la copiii cu afecţiuni precum autism, întârzierea dezvoltării şi anomalii congenitale multiple şi cei cu afecţiuni nediagnosticate”, spune dr. Ingrid Holm, coautor principal al studiului.

Pentru a valida aceste concluziile, cercetătorii au comparat rezultatele CMA la pacienţii cu SMSS/SUDC cu cei din grupurile de control, şi două grupuri de copii cu o tulburare de spectru autist.

Atunci când a fost punctat pentru probabilitatea unor modificări cu posibil impact cromozomial în CMA, grupul SMSSS/SUDC a obţinut scoruri semnificativ mai mari decât martorii, dar a avut scoruri similare cu cele ale copiilor cu tulburare de spectrul autist (ASD).

Multe dintre rezultatele CMA nu au avut nicio relaţie evidentă cu SMSS/SUDC, ceea ce necesită investigaţii suplimentare. De exemplu, doi copii au avut sindromul Klinefelter nediagnosticat, în care băieţii se nasc cu un cromozom X în plus, dar au, în general, o durată de viaţă normală.

Mai multe deleţii/duplicări cromozomiale identificate au fost, de asemenea, asociate cu afecţiunile de neurodezvoltare, inclusiv convulsii, ASD, întârzieri de dezvoltare şi schizofrenie.

În lucrările anterioare, specialiştii de la spitalul de copii Boston au folosit secvenţierea întregului exom (secvenţierea a 1-2% din genomul care codifică proteine) pentru a evalua copiii ale căror decese au fost clasificate ca SMSS sau SUDC.

În respectivul studiu, 11% dintre copii au prezentat variante genetice (alterări) care probabil au jucat un rol în decesele lor. Rămâne de văzut în ce măsură CMA s-ar adăuga acestor constatări şi cât de multă suprapunere va exista între genele identificate cu modificări la secvenţierea exomului şi genele afectate de ştergeri/duplicări ADN.Echipa speră că aceste descoperiri vor încuraja specialiştii medicali care investighează decesele SMSS să le ceară sprijinul pentru elucidarea acestor cazuri.

„Medicii examinatori sunt interesaţi de investigaţiile genetice, dar nu au resursele, mai ales când vine vorba de interpretarea rezultatelor”, spune dr. Goldstein.

„Încercăm să facem un pas înainte şi să oferim informaţii utile”, a mai spus medicul.

Adăugând la secvenţierea exomului şi anomaliile cromozomiale de pe CMA, cercetătorii au obţinut recent o subvenţie de la Institutul American SMSS pentru a studia modificări structurale mai complexe ale cromozomilor care ar putea contribui la SMSS şi SUDC, folosind o platformă avansată de genomică numită Bionano Saphyr pentru a obţine imaginea catenelor extrem de lungi de ADN.

„Această tehnică ne oferă capacitatea de a identifica variaţiile structurale care sunt prea mari pentru a fi detectate prin secvenţierea tradiţională a ADN-ului, şi, totodată, prea mici pentru a fi detectate de analiza de microarray cromozomială”, explică dr. Brownstein, primul autor al studiului şi director ştiinţific al Orphan Disease Research Gene Discovery Core, de la spitalul de copii Boston.

„Putem, de asemenea, să identificăm cazuri în care un segment de ADN „sare” într-o locaţie diferită de pe cromozom”, a mai precizat doctoral.

Pe termen lung, pe măsură ce costurile de secvenţiere a ADN-ului scad, cercetătorii vor să folosească secvenţierea întregului genom pentru a investiga SMSS şi SUDC, cu un singur test.

viewscnt