Analiza genomică arată că noul coronavirus din China provine de la lilieci, ca şi SARS şi MERS, fiind transmis la om printr-o gazdă intermediară, arată un raport cu ultimele informaţii disponibile realizat de prof. dr. Simona Ruţă de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti şi de la Institiutul de Virusologie ”Ştefan S Nicolau” al Academiei Române.
Noul coronavirus 2019-nCoV a fost iniţial identificat prin secvenţiere NGS (cu o combinaţie Illumina şi Nanopore) şi izolat în China, pe culturi primare de celule epiteliale respiratorii umane.
Anterior, alte doua coronavirusuri de origine zoonotică, cel mai probabil provenite de la lilieci, au produs epidemii respiratorii severe: SARS-CoV (Severe acute Respiratory Syndrome Cov) identificat in 2002 in Sudul Chinei (a cauzat peste 8.000 de cazuri umane şi 774 decese - mortalitate 9,5%) şi MERS-CoV (Middle East Respiratory syndrome coronavirus), identificat în 2012 in Arabia Saudită, răspândit în 27 de ţări, circulă şi în prezent în Orientul Mijlociu (a provocat 2.521 de cazuri şi 919 decese - mortalitate 35%).
ORIGINE
Analiza genomică a arătat că 2019-nCoV este un betacoronavirus distinct faţă de coronavirusurile SARS şi MERS. Toate cele trei coronavirusuri zoonotice au ca rezervor liliecii, însă provin de la specii diferite şi s-au transmis la om printr-o gazdă intermediară.
Aceasta rămâne încă necunoscută pentru 2019-nCoV, în timp ce pentru SARS este reprezentată de zibetă (Palm civet), iar pentru MERS de camilă.
Analizele filogenetice arată introducerea recentă a 2019-nCoV în populaţia umană, precum şi înrudirea cu un coronavirus izolat anterior de la lilieci din provincia Yunnan (BatCoV RaTG13), faţă de care există 96,3% similitudine genetică.
Rezultatele secvenţierii întregului genom arată că 2019-nCoV reprezintă o clasă distinctă faţă de alte coronavirusri similare de la lilieci şi nu este un recombinant între alte coronavirusuri umane sau animale, aşa cum sugeraseră studii preliminare bazate pe analiza secvenţelor glicoproteinei virale.
TRANSMITERE
Majoritatea cazurilor iniţiale cauzate de 2019-n CoV au avut legatură cu o piaţă locală care vindea animale vii, carne de animale exotice şi fructe de mare proaspete, ceea ce a sugerat transmiterea zoonotică a virusului, de la o specie încă necunoscută.
În prezent însă, există în China transmitere respiratorie interumană susţinută, şi câteva cazuri secundare, de transmitere interumană, au aparut şi în alte ţări.
Unele rapoarte arată că virusul poate fi transmis şi de la persoane aflate în incubaţie (a cărei durată fost estimată între 2,5 şi 9 zile).
Rata reală a infecţiilor uşoare, nespitalizate nu este încă cunoscută, dar există indicii că pot exista şi infecţii asimptomatice, de la care transmiterea este puţin probabilă. MERS a determinat frecvent infecţii asimptomatice, în schimb, SARS aproape niciodată.
Nici unul din cele trei coronavirusuri zoonotice nu pare să aibă contagiozitate ridicată, rata de reproducere R0 fiind estimată a fi de 2,4-2,68 pentru 2019 nCoV.
Transmiterea respiratorie, prin picăturile lui Pfluge sau prin fomite, este dominantă pentru toate cele 3 coronavirusuri zoonotice.
În cazul SARS şi MERS, transmiterea secundară a fost în special intraspitalicească, aerosolii generaţi în cursul unor proceduri medicale de tip intubaţie endotraheală, bronhoscopie, administrarea unor medicamente aerosolizate) au facilitatat răspândirea bolii.
Atât în cazul SARS, cât şi în cazul MERS, au existat pacienţi aşa-numiţi „supersheeders”, care au eliminat concentraţii foarte mari ale virusului, generând un numãr impresionant de cazuri secundare.
În cazul SARS a fost evidenţiată şi posibila transmitere fecal-oralã, de la cazurile ce prezintă diaree profuză, apoasă. Într-un complex de apartamente din Hong Kong (Amoy Garden), au fost înregistrate nu mai puţin de 300 de cazuri de SARS, transmise de la un pacient cu diaree, care a contaminat canalizarea imobilului, virusul fiind izolat din gurile de scurgere ale băilor.
RECEPTORI CELULARI
SARS-CoV utilizează o metalopeptidază ACE II (enzima de conversie a angiotensinei 2), prezentă pe celule epiteliale din căile respiratorii inferioare, ceea ce ar explica excreţia virală marcată apărută relativ târziu în cursul bolii (după 10 zile de la debut) şi frecventa transmiterii intraspitaliceşti, prin proceduri generatoare de aerosoli.
Unele studii preliminare sugerează că acelaşi receptor ar fi utilizat de 2019-nCoV.
MERS-Cov utilizează un receptor distinct, o dipeptidilpeptidaza-DPP4 (CD26), care se regăseşte în tractul respirator inferior, mai ales pe celulele epiteliale alveolare, dar şi în alte ţesuturi, ceea ce ar explica asocierea frecventă a simptomatologiei respiratorii cu cea gastrointestinală şi cu insuficienţă renală acută.
Numeroase studii au urmărit hiperexpresia acestei molecule la pacienţi cu comorbidităţi (obezitate, astm), infecţii virale concomitente şi la fumători, consideraţi a fi la risc pentru evoluţia severă a bolii.
Diagnosticul infecţiei cu noul coronavirus se pune în prezent pe baza detecţiei acidului nucleic viral prin real time PCR în exudat nazo-faringian, lavaj brohoalveolar sau aspirat traheobronşic. Protocolalele şi reactivii necesari pot fi obţinuţi prin intermediul OMS si CDC, SUA.
Teste de detecţie a anticorpilor anti 2019-nCoV ar putea fi realizate în curând, permiţând evaluarea seroprevalenţei infecţiei şi evidenţierea infecţiilor asimptomatice.
Recent, 2019-nCoV a fost izolat pe culturi de celule şi în Australia, la Peter Doherty Institute for Infection and Immunity din Melbourne.
Laboratorul, primul din afara Chinei care obţine o tulpină virală provenită de la un pacient, va colabora cu OMS pentru a distribui izolatul către alte centre de referinţă.
TRATAMENT
În prezent tratamentul este simptomatic şi suportiv, nu există un tratament etiologic. Experimental, o serie de antivirale cu spectru larg sunt testate pentru infecţiile cu coronavirusuri, inclusiv cu 2019- nCoV.
Pentru infecţia cu MERS-CoV se testează într-un studiu clinic (MIRACLE) în Arabia Saudită o combinaţie de interferon beta şi inhibitor de protează (lopinavir combinat cu un potenţator farmacologic- ritonavir – formula administrată frecvent în infecţia HIV), care a fost eficientă in vitro.
Studii pe modele animale au aratat efectul superior al unui inhibitor al ARN polimerazei virale - remdesivir, care îmbunătăţeşte functia pulmonară şi reduce atât încărcarea virală, cât şi leziunile la nivel pulmonar.
Anterior, în cursul epidemiilor cauzate de SARS-CoV si MERS-CoV, studii observaţionale au arătat unele beneficii clinice asociate: imunoprofilaxiei pasive bazate pe administrarea plasmei provenite de la pacienţi vindecaţi; utilizării combinate a PEG IFN alfa si ribavirinei, utilizării combinate a unor doze crescute de corticosteroizi şi interferonului alfacon-1.
O serie de medicamente tradiţionale chinezeşti sunt utilizate empiric.
Se realizează un screening permanent al bibliotecilor de compuşi chimici şi al bazelor de date pentru a găsi potenţiale antivirale eficiente.
PREVENŢIE
În prezent nu există un vaccin anti-coronavirusuri. Studii preliminare au fost realizate în timpul epidemiei SARS CoV, dar abandonate dupa dispariţia virusului.
La ora actuală sunt formulaţi şi testaţi multi candidaţi vaccinali, în studii finanţate atât de companii farmaceutice, cât si de NIH, SUA, precum şi de alianţa globala Cepi (un parteneriat între organizatii publice, private, filantropice şi ale societăţii civile) pentru inovare în pregatirea împotriva epidemiilor.
