Anticorpii produşi împotriva antibioticului gentamicină, folosit în mod uzual, par să crească riscul de diabet de tip 1 la copiii care sunt deja expuşi genetic, arată un nou studiu.
Un grup de oameni de ştiinţă de la colegiul medical din Georgia (MCG), Statele Unite, au comparat sângele a aproape 300 de persoane cu diabet de tip 1 cu persoane martor sănătoase, şi au descoperit că un nivel mai ridicat de anticorpi împotriva gentamicinei a fost asociat cu risc crescut de progresie către diabet zaharat de tip 1.
Antibioticele G418 şi sisomicina, analogi ai gentamicinei, au prezentat şi ele o asociere similară.
Studiul a analizat mostre din studiul Diabetes Autoimmunity Study in the Young (DAISY) şi Phenome and Genome of Diabetic Autoantibody (PAGODA). Bazele de date studiate nu au precizat dacă participanţii la studiu au primit gentamicină.
Cu toate acestea, între 5-10% dintre nou-născuţi primesc antibioticul cu spectru larg pentru a trata sepsisul potenţial fatal.
Echipa a raportat în revista Nature Communications că un procent similar, respectiv 5,3% dintre participanţi, au avut niveluri ridicate ale acestor anticorpi şi un procent mare din acest grup a dezvoltat ulterior diabet de tip 1, se arată într-un comunicat.
Bebeluşii prematuri sunt consideraţi ca având un risc mai mare atât pentru sepsis, cât şi pentru diabet de tip 1. Standardul actual de îngrijire pentru nou-născuţii cu sepsis este administrarea de gentamicină, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
„Aceste infecţii sunt obişnuite, iar bebeluşii au nevoie de antibiotic”, a declarat autorul corespondent al studiului, Sharad Purohit, biochimist la centrul MCG pentru biotehnologie şi medicină genomică.
Conform acestuia sistemele imunitare ale bebeluşilor nu sunt bine dezvoltate, iar medicamentul le poate salva viaţa.
Nu este neobişnuit ca antibioticele să provoace producerea de anticorpi, întrucât organismul le consideră elemente străine.
În recentul studiu, oamenii de ştiinţă s-au uitat la anticorpii la glicani, care se găsesc la suprafaţa celulelor umane, şi a celulelor microorganismelor, cum ar fi bacteriile, fiind cunoscute ca ţinte pentru răspunsul imun.
Gentamicina şi alte antibiotice similare sunt o clasă de compuşi numiţi aminoglicozide, şi sunt utilizate în mod obişnuit pentru a trata infecţiile grave, fiind clasificate în general ca glicani, datorită conţinutului lor de zahăr.
Când echipa de la MCG a făcut „profilarea” tuturor anticorpilor, a grupat glicanii în două moduri. Primul a fost pentru glicani cu funcţie similară şi, al doilea, în funcţie de nivelurile de anticorpi de la pacienţi. Ei au descoperit, de asemenea, o asociere între gena cu sarcini multiple, FUT2, şi anticorpii împotriva gentamicinei şi împotriva celulelor insulare ale pancreasului.
„Conform datelor noastre, credem că asta agravează riscurile”, a explicat Purohit.
Gena FUT2 este implicată în mulţi dintre factorii cheie care contribuie la progresia către diabetul de tip 1, fiind responsabilă de conţinutul şi funcţiile glicanilor de pe suprafaţa celulelor organismului uman, riscul de infecţie majoră sau sepsis la nou-născuţi, diabet de tip 1 şi alte boli autoimune, precum şi controlul grupelor sanguine.
Oamenii de ştiinţă au analizat anticorpii împotriva a 202 glicani din sângele a 278 de persoane cu diabet de tip 1, comparativ cu 298 de persoane sănătoase cu rol de martor.
La unii dintre indivizi, cercetătorii au avut posibilitatea să se uite la nivelurile de anticorpi de-a lungul anilor. Ei au identificat în aceste grupuri niveluri variate de anticorpi împotriva mai multor clase de glicani, care ar putea avea un rol indirect în controlul răspunsului imun.
Anticorpii specifici la glicanii din sânge au fost deja asociaţi cu cancerul şi alte boli autoimune. Aceste asocieri au generat interes în utilizarea anticorpilor la glicani drept potenţiali biomarkeri pentru a ajuta la diagnosticarea acestor boli şi posibilitatea ca aceştia să poată fi vizaţi drept ţinte pentru a ajuta la tratarea unora dintre aceste afecţiuni.
În noul studiu cercetătorii au arătat că anticorpii anti-carbohidraţi (ACA) ar putea avea un potenţial similar în diabetul de tip 1.
„Profilarea ACA poate ajuta la identificarea expunerilor de mediu asociate cu bolile şi sunt potenţial biomarkeri utili pentru predicţia bolii”, spune primul autor dr. Paul Tran.
Oamenii de ştiinţă au subliniat că relaţiile pe care le-au identificat necesită cercetări suplimentare pentru a înţelege mai bine cum – şi dacă – aceste descoperiri pot într-adevăr creşte riscul unui copil pentru diabet de tip 1.
Ei intenţionează să urmărească relaţiile emergente într-o populaţie mai mare de copii şi tineri cunoscuţi cu risc crescut de diabet de tip 1, înscrişi în programul TEDDY, The Environmental Determinants of Diabetes in the Young.
TEDDY oferă o mulţime de date detaliate, longitudinale, inclusiv orice boli şi tratamente şi chiar detalii despre regimurile alimentare ale partgicipanţilor.
MCG este unul dintre cele şase centre internaţionale TEDDY, care urmăreşte aproximativ 9.000 de copii care au una dintre genele cunoscute pentru creşterea riscului de diabet de tip 1 de la naştere până la vârsta de 15 ani.
De asemenea, rolul glicanilor este explorat într-o varietate de afecţiuni, inclusiv cancer şi alte boli autoimune.
Cercetarea a fost susţinută de National Institutes of Health, din Statele Unite.
