Durata pandemiei de coronavirus SARS-CoV-2 depinde de mai mulţi factori, în funcţie de care o echipă ce cercetători de la Universitatea Harvard a elaborat scenarii de evoluţie viitoare. Virusul ar putea fie evolua sezonier, precum gripa şi răceala, în cazul în care imunitatea generată de infecţie nu este permanentă, fie să dispară mai repede, dacă imunitatea este de mai lungă durată.
Studiul, prezentat săptămâna aceasta în publicaţia Science, a fost realizat de o echipă condusă de Stephen M. Kissler şi Yonatan H. Grad de la Departamentul de Imunulogie şi Boli Infecţioase a Universităţii Harvard şi de Marc Lipsitch, Christine Tedijanto şi Edward Goldstein de la Departamentul de Epidemiologie a aceleiaşi universităţi.
Potrivit studiului, măsurile de distanţare socială ar putea fi necesare până în 2022 pentru a preveni depăşirea capacităţii spitalelor, iar circulaţia virusului poate reveni până în 2024 chiar dacă aparent va fi eliminat.
“Şi în cazul unei eliminări aparente, măsurile de supraveghere a SARS-CoV-2 trebuie menţinute, deoarece o revenire a contagiunii este posibilă chiar şi în 2024”, menţionează studiul.
FACTORII EVOLUŢIEI VIITOARE
Dinamica transmiterii coronavirusului SARS-CoV-2 va depinde de următorii factori: gradul de variaţie sezonieră a transmiterii virusului, durata imunităţii dobândite prin infectare, gradul de imunitate încrucişată între SARS-CoV-2 şi alte coronavirusuri care circulă deja de mai mult timp şi intensitatea şi perioada de aplicare a măsurilor de control al pandemiei.
SARS-CoV-2 face parte din categoria betacoronavirusurilor, care mai include coronavirusurile SARS-CoV-1 (care a provocat epidemia SARS din 2002-2003), MERS, HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 (ultimele două provocând răceli).
Coronavirusurile SARS-CoV-1 şi MERS provoacă boli severe, cu o rată de deces în rândul persoanelor infectate de 9%, respectiv 36%, însă rata de transmitere a ambelor infecţii este redusă.
În schimb, coronavirusurile HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 provoacă infecţii de multe ori asimptomatice sau infecţii la nivelul tractului respirator superior.
Aceste două coronavirusuri sunt a doua cea mai importantă cauză a răcelilor sezoniere. De altfel, HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 provoacă “epidemii” de răceală în perioada iernii în statele din zonele cu climă temperată de pe glob, ceea ce sugerează că transmiterea este favorizată de clima rece şi de stilul de viaţă al oamenilor din aceste regiuni – la fel cum se întâmplă în cazul gripei.
Potrivit studiului, imunitatea la HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 dispare în mai puţin de un an (cel mult 45 de săptămâni), în timp ce infecţia cu SARS-CoV-1 generează o imunitate de mai lungă durată.
Betacoronavirusurile pot induce imunitate încriucişată – adică infecţia cu un coronavirus generează imunitate şi pentru alt coronavirus. Astfel, studii anterioare au arătat că infecţia cu SARS-CoV-1 generează anticorpi care neutralizează şi HCoV-OC43, în timp ce infecţia cu HCoV-OC43 produce anticorpi care funcţionează împotriva SARS-CoV-1.
Deocamdată, nu este clar dacă există imunitate încrucişată şi în cazul SARS-CoV-2.
SCENARII: EVOLUŢIE SIMILARĂ SARS SAU ASEMĂNĂTOARE GRIPEI?
Cercetătorii de la Harvard consideră că, în cazul SARS-CoV-2, sunt posibile două scenarii principale de evoluţie viitoare: evoluţie similară SARS-CoV-1 – cea mai apropiată “rudă” a sa – sau evoluţie sezonieră, asemănătoare virusului gripal.
După un val epidemic iniţial, virusul SARS-CoV-1 a fost complet eradicat prin măsuri intensive de sănătate publică, însă acţiunea a fost facilitată de rata redusă de transmitere a virusului.
În prezent, cei mai mulţi experţi consideră că o evoluţie asemănătoare SARS-CoV-1 este puţin probabilă în cazul SARS-CoV-2.
Al doilea scenariu, mai probabil potrivit datelor actuale, sugerează că SARS-CoV-2 va evolua precum virusul gripal, urmând să provoace epidemii sezoniere în viitor, după primul val de infecţii.
Un astfel de scenariu este asemănător celui înregistrat în cazul altor coronavirusuri cu transmitere zoonotică, precum HCoV-OC43.
Totuşi, spre deosebire de virusurile sezoniere, SARS-CoV-2 pare capabil să genereze epidemii în orice anotimp, subliniază cercetătorii, care au analizat posibile scenarii de evoluţie sezonieră a noului coronavirus.
“Multe scenarii indică faptul că SARS-CoV-2 va intra într-un ciclu de circulaţie pe termen lung alături de alte betacoronavirusuri umane, posibil cu izbucniri anuale, bianuale sau sporadice în următorii cinci ani. O imunitate pe termen scurt (de circa 40 de săptămâni, precum în cazul HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1) favorizează apariţia unor epidemii o dată pe an, în timp ce o imunitate pe termen lung (2 ani) favorizează epidemii o dată la doi ani”, mai arată studiul.
