Într-un studiu publicat recent, oamenii de ştiinţă au asociat disfuncţiile mitocondriilor cu tipuri agresive de cancer rezistente la tratament şi cu rate scăzute de supravieţuire.
Mitocondriile sunt o componentă cheie pentru producţia de energie a celulei umane, şi joacă un rol important în metabolismul celulelor canceroase.
Într-o lucrare de cercetare internaţională, publicată miercuri, în PLOS ONE, oamenii de ştiinţă disting o semnătură specifică a genei care indică reprogramarea mitocondrială în tumori care se corelează cu un rezultat slab al pacientului.
„Din câte ştim, aceasta este prima dată când o semnătură genică a disfuncţiei mitocondriale este legată de subtipuri agresive de cancer, rezistenţă la tratament şi, din păcate, rate scăzute de supravieţuire a pacientului”, a declarat dr. Dario C. Altieri, profesor emerit la Institutul Wistar, din Statele Unite.
„Deşi munca noastră s-a concentrat pe răspunsul proteinei mitocondriale Mic60, ştim că în timpul creşterii tumorii sunt generate, în mod obioşnuit, mitocondrii disfuncţionale, ceea ce sugerează că aceasta este o trăsătură generală în cancer”, a precizat medicul.
Recentul studiu s-a bazat pe cercetări anterioare care investighează rolul proteinei Mic60 în proliferarea celulelor tumorale, motilitate şi metastaze.
Mic60, numită şi mitofilină sau proteina interioară a membranei mitocondriale (IMMT), este o proteină esenţială pentru structura mitocondriilor şi, prin urmare, are un impact în aval asupra funcţiilor mitocondriale şi asupra metabolismului tumorii. Mic60 este cuplată la membrana exterioară şi promovează importul de proteine prin calea de asamblare a spaţiului intermembranar mitocondrial.
„După descoperirile originale privind asocierea puternică a Mic60 în niveluri scăzute (Mic60-low), în ţesuturile canceroase, am fost curioşi dacă am putea identifica un mic grup de gene Mic60 din aval, cu funcţii specifice, şi dacă semnătura acestui grup de gene Mic60-low are relevanţă clinică - adică dacă este asociată cu date clinice precum supravieţuirea, subtipurile de cancer, răspunsul la tratament etc., şi am reuşit”, a declarat Andrew Kossenkov, primul autor al lucrării, profesor asistent în programul de expresie şi reglare a genelor şi director ştiinţific al Facilităţii de bioinformatică a institutului Wistar.
Dobândind aceste cunoştinţe, echipa, împreună cu colaboratori din Canada, Italia şi din Statele Unite, a analizat celulele tumorale din trei cohorte independente de pacienţi cu adenocarcinom ductal pancreatic (PDAC).
Oamenii de ştiinţă au arătat că semnătura scăzută a 11 gene Mic60 este asociată cu un cancer agresiv, inflamaţie locală, eşec al tratamentului şi supravieţuire scurtă, ceea ce demonstrează relevanţa clinică a proteinei.
Conform descoperirilor, semnătura genei Mic60-low poate fi utilizată ca un biomarker pentru a estima riscul de cancer pentru PDAC şi potenţial alte tipuri de cancer, inclusiv glioblastomul.
Semnăturile genelor pot fi folosite pentru a obţine o perspectivă asupra calităţilor specifice ale tumorilor, spun cercetărorii.
Dacă va fi dezvoltată, testată şi validată pe scară largă, semnătura genei Mic60-low, ar putea fi un instrument molecular, uşor de implementat, care ar putea fi folosit în prognosticul cancerului pancreatic sau clasificarea riscurilor pacientului şi predicţia răspunsului la tratament, spun autorii studiului.
În ceea ce priveşte direcţiile viitoare, autorii sugerează că studierea unor seturi de date mai largi, cu informaţii clinice extinse, care nu se limitează la cancerul pancreatic, dar care includ şi alte afecţiuni oncologice, ar putea ajuta la demonstrarea aplicabilităţii semnăturii celor 11 gene Mic60-low în estimarea riscurilor de cancer la populaţie.
