Un vaccin experimental pe bază de ADN bacterian modificat a produs un răspuns imun care a blocat în mod eficient infecţia celulară în toate variantele de risc testate în modelele preclinice.
Cercetătorii de la facultatea de medicină din San Diego descriu, într-un articol publicat joi în revista PLOS Pathogens, un mod diferit de a fabrica un vaccin împotriva Covid-19, care, teoretic, ar rămâne eficient împotriva variantelor noi şi emergente şi ar putea fi luat ca o pastilă, prin inhalare sau alte metode de livrare.
Cercetarea a implicat plasmide modificate genetic pentru a conţine fragmente de material genetic destinate să vizeze în mod specific o vulnerabilitate în proteina spike a virusului SARS-CoV-2, o parte a virusului critică pentru legarea şi infectarea celulelor.
Plasmidele sunt fragmente genetice extracromozomiale, respectiv catene mici de ADN circulant, existente în citoplasma bacteriilor, independente de ADN-ul cromozomial al bacteriei, şi care se pot reproduce independent. Ele sunt folosite de oamenii de ştiinţă pentru a transfera material genetic de la o celulă la alta, putându-se reproduce în celula în care au fost plasate.
Abordarea indică posibilitatea unui vaccin Covid-19 mai durabil şi mai eficient, spun cercetătorii de la laboratorul de imunologie al centrului de cancer Moores, din San Diego.
Noua cercetare s-a concentrat pe o zona a vârfului viral implicat în mod specific în capacitatea virusului de a infecta, care pare a fi conservată evolutiv, spune coautorul dr. Aaron F. Carlin, profesor asistent în cadrul departamentului de boli infecţioase şi sănătate publică globală, la UC San Diego Health. Cu alte cuvinte, site-ul nu se schimbă cu noi variante şi reprezintă o vulnerabilitate persistentă şi o ţintă fiabilă pentru noul vaccin.
Cercetătorii au modificat plasmidele ca să conţină imunogeni (molecule care determină limfocitele B să creeze anticorpi), special concepuţi pentru a afişa o componentă a proteinei spike, care face parte din elementul de legare al receptorilor (RBM). Mai exact, acestea sunt reziduuri de aminoacizi care acţionează ca nişte chei specifice care deblochează intrarea în celule, şi care nu se schimbă prin mutaţii.
Cercetătorii au clonat aminoacizii proteinei spike în ADN-ul plasmidelor, astfel încât, atunci când au fost injectaţi în splina şoarecilor, moleculele imunogene introduse să provoace producerea de anticorpi neutralizanţi, care să ţintească în mod specific capul RBM de pe vârfului proteinei virusului. Cercetătorii au testat apoi abordarea pe şoareci cu variante ale tulpinii originale SARS-CoV-2 (Beta, Delta şi Omicron) şi au descoperit că răspunsul imun a fost similar în toate variantele.
Oamenii de ştiinţă spun că transpunerea acestor constatări într-un vaccin va fi „o bătălie grea”, întrucât s-a investit mult în abordările existente, iar între studiile pe şoareci şi studiile clinice umane există o diferenţă considerabilă, dar promisiunea unui vaccin eficient şi uşor de administrat în mod constant rămâne irezistibilă.
„ADN-ul este foarte stabil. Noile idei de livrare includ o pastilă care supravieţuieşte sistemului digestiv şi eliberează ADN-ul plasmidic pentru a fi preluat de limfocitele B, care par să posede o proprietate ancestrală pentru preluarea ADN-ului bacterian. Alternativ, ADN-ul poate fi formulat pentru livrare prin căile respiratorii superioare, printr-o formulare adecvată pentru inhalare nazală. Împreună cu alţi cercetători am investigat şi am urmărit această idee înainte, în alte moduri. E timpul să încercăm acum cu Covid”, a spus autorul principal, dr. Maurizio Zanetti, profesor de medicină şi şeful laboratorului de imunologie de la central de cancer Moores.
