O femeie din Argentina a reuşit să treacă prin tratamentul de chimioterapie fără să-şi piardă părul, cu ajutorul unei căşti pe care şi-a conceput-o singură din pachete de gel ţinute la gheaţă.
După ce a fost diagnosticată cu cancer de sân, în 2009, Paula Estrada din Buenos Aires, atunci în vârstă de 41 de ani, a decis nu numai că va învinge boala, dar că va face acest lucru fără să-şi piardă părul lung şi blond din cauza chimioterapiei.
Estrada, de profesie designer grafic, s-a gândit să improvizeze o cască de răcire, pe care a confecţionat-o din pungi cu gel pentru terapia cald-rece, achiziţionate din comerţ, şi care se pot răci la congelator, pentru a-şi menţine scalpul rece, şi a preveni căderea părului.
A funcţionat şi „nimeni nu şi-a dat seama că fac chimioterapie”, a spus Estrada, acum în vârstă de 54 de ani.
Răcirea scalpului, o modalitate de a contracta vasele de sânge şi de a împiedica medicamentele de chimioterapie să ajungă la foliculii de păr, există într-o anumită formă de zeci de ani.
Casca Paxman pentru răcirea scalpului, de exemplu, a fost introdusă în Marea Britanie în 1997 şi a obţinut aprobarea Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente, din SUA, în 2017.
În 2009, casca de răcire era însă o necunoscută în Argentina, spune Estrada, şi oricum, prea scumpă.
După ce a terminat tratamentul, femeia şi-a dorit ca şi alte persoane să beneficieze de metoda ei.
Botezată, „chimio cu păr” de la Estrada, casca poate fi făcută din pungi de gel, ţinute la congelator, şi care costă doar 2 dolari, o adevărată salvare pentru o ţară care se confruntă cu crize economice şi unde o cască profesională de răcire poate costa şi 100 de dolari pe sesiune.
Pe reţelele de socializare, pacienţii din Argentina şi din întreaga lume împărtăşesc instrucţiuni despre cum să confecţioneze casca şi s-o doneze după ce termină tratamentul.
Casca trebuie folosită începând din prima sesiune de chimioterapie, păstrată la -20 grade Celsius şi schimbată la fiecare 30 de minute.
„Merita”, a spus Mariangeles Fernandez, o pacientă cu cancer la ficat în vârstă de 48 de ani. „Îţi permite să lupţi împotriva bolii într-un mod diferit”.
Estrada, care scrie acum o carte despre experienţa ei, spune că primeşte zilnic mesaje de la pacienţi ale căror experienţe cu cancerul au fost îmbunătăţite datorită „inovaţiei" ei.
