Tiparul de respiraţie şi impactul pe care acesta îl are asupra creierului pot întări sau slăbi puterea de formare a memoriei, relevă o nouă cercetare. Descoperirile ar putea fi de ajutor în tratarea tulburărilor cerebrale şi a problemelor de sănătate mintală.
Comportamentul respirator natural şi spontan al organismului este cunoscut sub numele de activitate respiratorie medulară, după numele medulla oblongata - centrul de control al respiraţiei din creier.
De o importanţă deosebită este un mic grup de neuroni din ceea ce este cunoscut sub numele de Complexul Pre-Bötzinger (PreBötC), care se află în interiorul medulla oblongata (bulbul rahidian).
„Respiraţia este o acţiune fundamentală în susţinerea vieţii la mamifere", explică neurologul Nozomu Nakamura, de la universitatea medicală Hyogo, din Japonia.
Deşi detaliile funcţiei respiratorii asupra stărilor cerebrale rămân neclare, studii recente sugerează că respiraţia poate juca un rol important în timpul stărilor cerebrale.
În acest nou studiu, oamenii de ştiinţă au intervenit în complexul PreBötC la şoareci modificaţi genetic. Ei au descoperit că, atunci când au oprit temporar respiraţia şoarecilor, animalele au fost mai puţin capabile să formeze amintiri importante în timpul testelor de recunoaştere a obiectelor şi de condiţionare a fricii.
Mai mult, pauzele de respiraţie păreau să afecteze, de asemenea, activitatea hipocampusului (cheia stocării memoriei pe termen lung şi pe termen scurt) în timpul rememorării.
În alte teste, forţarea unor modele de respiraţie neregulată a îmbunătăţit amintirile şoarecilor, în timp ce încetinirea respiraţiei a înrăutăţit amintirile şoarecilor.
Cercetările anterioare ale aceleiaşi echipe demonstraseră deja că trecerea de la expiraţie la inspiraţie la începutul sau la mijlocul unei sarcini de memorare - cunoscută din punct de vedere tehnic sub numele de tranziţie de la expiraţie la inspiraţie (EI) sau de la începutul inspiraţiei - îi făcea pe oameni mai lenţi şi mai puţin exacţi în a-şi aminti anumite informaţii.
Acest studiu a fost urmat de un altul care a folosit scanări ale creierului pentru a lega performanţa mai slabă a memoriei de dezactivarea joncţiunii temporoparietale (TPJ).
TPJ se ocupă de multe sarcini diferite, procesând informaţii din interiorul şi din exteriorul corpului şi găsind răspunsuri adecvate.
Cercetătorii sugerează că anumite tipare de respiraţie - inclusiv tranziţia EI - resetează procesarea pe care o face TPJ.
De asemenea, TPJ ar putea fi implicată în fluctuaţiile de performanţă a memoriei observate la şoareci.
Aceste efecte trebuie încă să fie reproduse la oameni, în studiile viitoare.
Se cunosc deja diferitele legături dintre respiraţie şi creier - de exemplu, modul în care exerciţiile de respiraţie ne pot ajuta să ne calmăm - iar echipa care a realizat noua lucrare sugerează că ajustarea deliberată a tiparelor noastre de respiraţie ar putea ajuta şi în alte moduri terapeutice.
„Determinarea rolurilor detaliate ale respiraţiei şi ale mecanismelor moleculare din creier este un subiect de cercetare viitoare pentru a înţelege efectele toleranţei la stres", spune dr. Nakamura.
Potrivit acestuia, modul de manipulare a respiraţiei şi aplicarea exerciţiilor de respiraţie ar putea juca un rol cheie în tratamentul şi terapia depresiei şi a tulburărilor neuropsihiatrice.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.
