Descoperiri semnificative într-un studiu internaţional pentru un cancer pediatric cu o rată de supravieţuire scăzută şi pentru care nu există încă un tratament aprobat.
Un studiu realizat de cercetători din Brazilia, Australia, Austria şi Statele Unite a făcut descoperiri semnificative despre un tip de cancer pediatric cu o rată de supravieţuire scăzută şi pentru care nu există, în prezent, medicamente aprobate pentru tratament.
Descoperirile, descrise într-un articol publicat miercuri, în revista Neuro-Oncology, deschid calea către identificarea unui tratament specific pentru acest tip rar de cancer cerebral pediatric.
„Ependimoamele sunt tumori ale sistemului nervos central de diferite tipuri care pot fi tratate practic doar prin îndepărtare chirurgicală şi radioterapie. Studiul nostru s-a concentrat pe ependimomul supratentorial, un subgrup frecvent întâlnit la copii, care are la bază fuziunea genelor C11orf95 şi RELA [ST-RELA]. Este agresiv, cu prognostic prost şi fără tratament specific”, a declarat Taciani de Almeida Magalhães, primul autor al articolului.
Ependimomul este a treia cea mai frecventă formă de tumoră a creierului şi coloanei vertebrale, care apare mai ales la sugari şi copii mici. Începe în celulele ependimale care căptuşesc cavităţile din creier (ventriculi) care sunt umplute cu lichid cefalorahidian. Regiunea supratentorială se referă la partea superioară a creierului.
Ependimomul supratentorial afectează în principal copiii cu vârsta în jur de 8 ani la momentul diagnosticului. Rata de supravieţuire de cinci ani este de aproximativ 30%, mai ales în cazurile în care nu se poate efectua îndepărtarea chirurgicală completă a tumorii. Radioterapia poate provoca complicaţii cognitive şi motorii severe.
Folosind o serie de tehnici avansate, cercetătorii au descoperit că aşa-numita cale de semnalizare Hedgehog (Hh) este foarte activată în acest tip de tumoră. Oamenii de ştiinţă au tratat tumorile în laborator cu Sonidegib, un inhibitor al căii Hh, care se află în prezent în teste clinice ca medicament pentru alte tumori ale sistemului nervos central.
Analiza tumorilor tratate a arătat că acestea nu au cili primari, ceea le face rezistente la medicamente. Cilii primari sunt organele formate din microtubuli care ies din membrana celulară în spaţiul interstiţial şi comunică cu mediul extracelular, şi sunt esenţiali pentru dezvoltarea neurologică.
Cercetătorii au descoperit că procesul de formare a cililor primari este reglat de o proteină specifică, numită AURKA. Această proteină este prezentă şi în alte tumori şi a fost anterior inhibată, în studiile clinice, cu medicamentul Alisertib. Astfel, cercetătorii, au tratat tumorile cu cele două medicamente: Alisertib şi Sonidegib. Cilii primari nu s-au mai pierdut şi au permis ca medicamentul Sonidegib să poată acţionaasupra tumorilor, ceea ce a dus la moartea celulelor tumorale fără nicio deteriorare a celulelor sănătoase.
Această combinaţia de medicamente, care a funcţionat bine pe modelul in vitro, a fost testată apoi de cercetători pe animale, în colaborare cu un grup de cercetare din Australia. Spre surprinderea oamenilor de ştiinţă, rata de supravieţuire a şoarecilor cu ependimom trataţi cu noul combo nu a crescut în comparaţie cu şoarecii netrataţi, folosiţi ca probe martor. Cercetătorii s-au gândit că bariera hemato-encefalică ar fi împiedicat medicamentele să ajungă la tumori.
„Alte studii au arătat că inhibitorii pentru AURKA, proteina care promovează pierderea cililor primari, nu au ajuns la creier. Aceasta este o posibilă explicaţie pentru eşecul tratamentului nostru la animale”, a explicat Magalhães, care se află în prezent într-un stagiu postdoctoral. la facultatea de medicină Harvard, din Statele Unite.
Alternative
Cercetătorii caută acum alte medicamente cu aceeaşi acţiune, care pot pătrunde în bariera hematoencefalică, ceea ce ar putea duce, pentru prima dată, la identificarea unui tratament pentru acest tip de cancer.
„Deşi combinaţia (de medicamente) nu a avut succes în modelul nostru animal, acum înţelegem mecanismele moleculare ale tumorii şi avem o cale de urmat despre care nu am ştiut până acum”, a precizat Magalhães.
Cercetătorii spun că descoperirile deschid o perspectivă pentru studiile clinice cu o generaţie mai avansată de inhibitori ai căii Hh şi proteinelor AURKA, capabili să pătrundă în sistemul nervos central.
„O altă strategie ar fi aplicarea acestor medicamente mai moderne direct în lichidul cefalorahidian produs de celulele ependimale din ventriculii creierului şi la măduva spinării. Opţiuni ca aceasta ar putea fi evaluate ca o modalitate de a elimina rezistenţa la tratament”, a precizat Elvis Terci Valera, profesor în programul de sănătate a copilului de la facultatea de medicină Ribeirão Preto a universităţii din São Paulo (FMRP-USP), Brazilia, unul dintre autorii articolului.
