Hepatita este denumirea folosită pentru a caracteriza inflamaţia ficatului, un organ vital responsabil pentru metabolizarea substanţelor nutritive şi filtrarea sângelui. Deşi există mai multe tipuri de hepatite, acestea sunt provocate, în principal, fie de infecţii virale, fie de abuzul de alcool. Hepatita virală acută este o inflamaţie a ficatului cauzată de unul dintre cele cinci virusuri responsabile de această afecţiune. În majoritatea cazurilor, inflamaţia debutează brusc şi se remite în câteva săptămâni, iar simptomatologia oscilează între absentă şi foarte severă.
Persoanele afectate pot avea un apetit scăzut, greaţă, vărsături, febră, durere în partea dreaptă-superioară a abdomenului şi icter: colorarea în galben a pielii şi sclerelor. Aceste boli pot fi depistate prin analize de sânge specifice şi prevenite prin vaccinare anti-hepatită A, B şi E. Hepatita virală acută este foarte răspândită la nivel global şi nu are nevoie de un tratament specific. Majoritatea cazurilor de hepatită virală acută se rezolvă cu uşurinţă, dar unele persistă şi progresează spre hepatită cronică.
La Centrul Integrat de Excelenţă în Boli Hepatice SANADOR, pacienţii cu afecţiuni hepatice, inclusiv hepatită virală acută, au acces la investigaţii de screening şi diagnostic avansate, precum analize de sânge şi imagistică de ultimă generaţie, inclusiv elastografia Fibroscan. La SANADOR, abordarea acestor afecţiuni este personalizată şi multidisciplinară, bazată pe cele mai moderne tehnologii şi proceduri specifice.
Cum apar hepatitele acute?
Deşi există mai multe tipuri de hepatite, în general, acestea sunt produse fie de infecţii virale, fie de consumul excesiv de alcool. Hepatitele virale, numite şi hepatite infecţioase, sunt produse de infecţia cu virusurile hepatitice A, B, C, D şi E, care pot determina forme acute ori cronice de boală. Virusul hepatitei A este cea mai frecventă cauză a hepatitei acute, urmat de cel al hepatitei B. Alte virusuri pot provoca, de asemenea, hepatită virală acută, precum virusul Epstein-Barr (EBV) - virusul care provoacă mononucleoza infecţioasă. În plus, utilizarea drogurilor, tatuajele, piercingul, dar şi partenerii sexuali multipli sunt factori care cresc riscul de a dezvolta hepatită.
Semnele şi simptomele unei hepatite acute pot oscila de la o extremă la alta, dând ori o boală minoră, ori ajungând până la insuficienţă hepatică fatală. Uneori, nu există simptome. Severitatea simptomelor şi viteza de recuperare depind de virusul specific şi de răspunsul persoanei la infecţie.
Hepatita A şi hepatita C produc deseori simptome foarte uşoare sau dau forme asimptomatice de boală, trecând aproape neobservate. În schimb, hepatitele B şi E sunt mai susceptibile de a produce forme severe. Infecţia cu hepatita B şi D, numită coinfecţie, poate provoca simptome mai zgomotoase.
Care este tabloul clinic al unei hepatite acute?
Simptomatologia într-o hepatită virală începe brusc şi poate grupa, de regulă, următoarele simptome: scăderea apetitului, greaţă şi vărsături, durere în partea superioară-dreaptă a abdomenului, acolo unde se află ficatul. La persoanele care fumează, dezgustul faţă de tutun este un semnal de alarmă tipic. Ocazional, în cazul hepatitei B, pacienţii pot dezvolta dureri articulare. Pofta de mâncare revine cam la o săptămână după debutul simptomelor. Uneori, urina devine închisă la culoare, iar scaunul devine palid. Pacienţii pot dezvolta icter, colorarea în galben a pielii şi sclerelor, care poate fi însoţit de prurit.
Astfel de simptome apar pentru că ficatul afectat nu poate elimina bilirubina din sânge, aşa cum o face în mod normal. Bilirubina este un pigment galben produs atunci când hemoglobina, partea globulelor roşii care transportă oxigenul, este descompusă în cadrul procesului normal de reciclare a globulelor vechi şi deteriorate. După care, bilirubina se acumulează în sânge şi se depune în piele, colorând-o în galben şi producând senzaţie de mâncărime, şi în ochi, făcându-i să pară galbeni.
În mod normal, bilirubina se secretă în intestin, ca o componentă normală a bilei, şi este excretată în scaun, dând scaunului culoarea maronie tipică. La persoanele cu hepatită, scaunele sunt palide, deoarece bilirubina nu pătrunde în intestin pentru a fi eliminată în scaun. În schimb, bilirubina este eliminată prin urină, dând o culoare mai închisă a acesteia.
Ficatul poate fi mărit şi sensibil la palpare. Majoritatea simptomelor iniţiale, apetit scăzut, greaţă, vărsături şi febră, dispar ca de obicei în decurs de o săptămână, iar bolnavii se simt mai bine chiar dacă icterul se poate agrava.
Hepatita fulminantă, cu forme de insuficienţă hepatică, se dezvoltă rar. Aceasta poate să apară la persoanele cu hepatită A, dar poate fi prezentă şi la cei cu hepatită B, mai ales dacă aceştia prezintă şi hepatită D. Mai poate să apară şi la persoanele care iau medicamente (hepatita toxică) care pot afecta ficatul sau cu o istorie lungă de consum intens de alcool (hepatita alcoolică).
În hepatita fulminantă, ficatul nu mai poate elimina substanţele toxice aşa cum o face în mod normal. Prin urmare, acestea se acumulează în sânge, ajung la creier, determinând deteriorarea rapidă a funcţiei mentale – numită encefalopatie hepatică (portosistemică). Pacienţii pot intra în comă în câteva zile sau săptămâni, fiind chiar fatală, mai ales la adulţi. În astfel de cazuri, transplantul de ficat trebuie făcut imediat pentru a salva viaţa persoanei respective.
La Spitalul Clinic SANADOR, calitatea desăvârşită a actului medical şi intervenţiile de excepţie, multe efectuate în premieră, printre care şi primul transplant hepatic din sistemul medical privat românesc şi prima recoltare de hemificat de la un donator viu din ţară, asistată laparoscopic, demonstrează standardele de excelenţă ale SANADOR.
Cum se pune diagnosticul de hepatită acută?
Diagnosticul este pus în urma analizelor de sânge, dar şi clinic. Medicul poate suspecta prezenţa unei hepatite virale pe baza semnelor şi simptomelor. În timpul examinării, se palpează abdomenul deasupra ficatului, care este frecvent sensibil şi mărit. O hepatită fulminantă poate fi suspectată dacă icterul se dezvoltă foarte repede. În astfel de cazuri, funcţia mentală a pacienţilor se deteriorează rapid. De aceea, testele de sânge trebuie făcute urgent, pentru că, dacă un pacient are o hepatită fulminantă, sângele acestuia nu se coagulează normal.
Dacă se bănuieşte prezenţa unei hepatite infecţioase, trebuie identificată cauza cât mai rapid posibil. Astfel de teste pot detecta părţi ale anumitor virusuri sau anticorpi specifici produşi de organism pentru a lupta împotriva virusurilor. Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar pentru a ajuta la apărarea organismului împotriva atacurilor virusurilor şi altor agenţi patogeni.
Indiferent de motivul apariţiei unei hepatite, în formele acute, transaminazele (TGO şi TGP) sunt crescute, iar analizele de sânge care depistează infecţiile virale includ:
- anticorpi anti-VHA de tip IgM şi IgG pentru hepatita A;
- pentru hepatita B, antigenul HBs, folosit ca metodă de screening în depistarea infecţiei, anticorpii anti-HBs, care apar după vaccinare sau trecere prin boală, anticorpii anti HBc, care semnalează o infecţie recentă sau activă, şi viremia VHB, metodă PCR de determinare a cantităţii de ADN a virusului hepatitic B;
- anticorpii anti-HCV, folosiţi ca metodă de screening pentru depistarea hepatitei C, şi viremia VHC, metoda PCR, care poate fi însoţită sau nu de genotipare.
Pentru a exclude alte cauze, medicul poate opta pentru investigaţii suplimentare. Ocazional, dacă diagnosticul este neclar, se face o biopsie hepatică, în care se recoltează o probă de ţesut hepatic, ce se analizează apoi în laborator.
Cum se tratează hepatitele virale acute?
Pentru marea majoritate a persoanelor nu este necesar un tratament special în cazul unei hepatite virale acute. Cu toate acestea, persoanele cu hepatită acută severă pot necesita spitalizare, pentru tratarea simptomatologiei. Dacă medicii bănuiesc o hepatită fulminantă, persoana este internată în spital pentru o monitorizare mai atentă. Se pot face teste hepatice, iar medicii pot determina dacă este sau nu necesar un transplant de ficat.
După primele zile, pofta de mâncare revine la normal, iar pacienţii trebuie să se odihnească. Restricţiile severe de dietă şi de efectuare a unor activităţi nu sunt necesare. De asemenea, nu este necesară nici administrarea de suplimente de vitamine. Majoritatea oamenilor se pot întoarce în siguranţă la locul de muncă atunci când icterul dispare şi îşi pot relua activitatea, chiar dacă rezultatele testelor hepatice nu sunt încă în limite normale. Persoanele cu hepatită nu ar trebui să consume alcool până când nu s-au recuperat complet. În plus, este posibil ca ficatul afectat să nu proceseze, adică să metabolizeze, medicamentele aşa cum ar trebui. De aceea, medicul poate recomanda oprirea administrării anumitor medicamente.
Dacă hepatita B provoacă hepatită fulminantă, de regulă, pacienţii sunt trataţi într-o Secţie de Anestezie şi Terapie Intensivă, iar medicamentele antivirale pot ajuta. Cu toate acestea, transplantul de ficat este cel mai eficace tratament, în special la adulţi. Persoanele cu hepatită C trebuie tratate cu medicamente antivirale pentru scăderea riscului de transmitere a infecţiei şi pentru a diminua riscul de cronicizare a hepatitei.
La Spitalul Clinic SANADOR, prin Centrul Integrat de Excelenţă în Boli Hepatice SANADOR, pacienţii cu boli ale ficatului au acces la proceduri de tratament avansat, inclusiv intervenţii chirurgicale complexe, de la rezecţii hepatice până la transplant hepatic. Medicii dedicaţi şi cu o foarte mare experienţă de la SANADOR monitorizează pacienţii pe toată durata tratamentului şi oferă recomandări în privinţa regimului alimentar şi a stilului de viaţă al pacientului hepatic, măsuri deosebit de importante în managementul corect al acestor afecţiuni.
