Cercetători de la ETH Zurich au descoperit un set de proteine cu forme diferite în lichidul spinal al persoanelor cu Parkinson faţă de persoanele sănătoase. Acestea ar putea fi folosite în viitor ca biomarkeri pentru această boală.
Multe boli umane pot fi detectate şi diagnosticate folosind biomarkeri din sânge sau din alte fluide corporale. Boala Parkinson este însă diferită, şi până în prezent, nu există un astfel de biomarker utilizat la nivel clinic pentru a indica această boală neurodegenerativă.
Într-un studiu recent publicat în revista Nature Structural and Molecular Biology, o echipă de cercetători de la ETH Zurich prezintă 76 de proteine care ar putea servi drept biomarkeri pentru detectarea bolii Parkinson.
Structură proteică diferită
Cercetătorii au descoperit că moleculele potenţialelor proteine biomarker, identificate atât la indivizi sănătoşi, cât şi la cei cu Parkinson, sunt prezente în forme (sau structuri) diferite în fiecare dintre cele două grupuri.
Studiul arată că nu prezenţa anumitor proteine indică boala, ci mai degrabă forma în care acestea se regăsesc. Este pentru prima dată când oamenii de ştiinţă arată că o analiză a structurilor tuturor proteinelor dintr-un fluid corporal poate identifica potenţiali biomarkeri ai bolii.
Următorul pas va fi testarea amănunţită a markerilor găsiţi şi verificarea acestora folosind grupuri mai mari de pacienţi, dar cercetătorii sunt încrezători în descoperirea lor.
„Din ce am văzut până acum, proteinele sunt un indicator foarte puternic al bolii”, a declarat omul de ştiinţă Natalie de Souza, una dintre coautoarele studiului.
Măsurarea modificărilor structurale
În studiul lor, echipa de la ETH Zurich a examinat lichidul cefalorahidian a unui număr de 50 de persoane sănătoase şi 50 de pacienţi cu Parkinson. şantioanele au fost furnizat de clinicieni olandezi.
Pentru a căuta biomarkeri, oamenii de ştiinţă au folosit o metodă specifică de măsurare a proteomului (totalitatea proteinelor dintr-o probă), numită LiP-MS, care poate măsura modificările structurale ale proteinelor indicând exact unde se află schimbările.
Măsurătorile convenţionale ale proteomului tind să înregistreze doar tipurile diferite de proteine şi cantitatea acestora, dar nu şi modificările lor structurale.
Întrucât structura proteinelor este strâns legată de funcţiile sau disfuncţiile acestora, cercetătorii au emis ipoteza că persoanele cu Parkinson şi persoanele sănătoase vor prezenta diferite forme ale unor astfel de proteine.
Prezentul studiu marchează pentru prima dată aplicarea cu succes a acestei metode pentru detectarea unei boli.
Îmbunătăţirea analizei
În etapele următoare, cercetătorii vor să îmbunătăţească metoda LiP-MS pentru a amplifica semnalul biomarkerilor şi, pentru a creşte, în acest fel, sensibilitatea cu care boala poate fi detectată.
În plus, oamenii de ştiinţă vor testa noii biomarkeri pentru a evalua modul în care aceştia detectează boala Parkinson şi a vedea dacă există o suprapunere cu alte boli neurodegenerative, precum boala Alzheimer.
Pe viitor, cercetătorii vor folosi metoda pentru a determina subtipurile bolii Parkinson şi pentru a face predicţii mai precise despre evoluţia bolii.
Ei estimează că o strategie viitoare de testare s-ar putea baza pe anticorpi care ar face distincţia între structurile proteice sănătoase şi cele bolnave.
Folosirea regulată a spectrometriei de masă într-un cadru clinic este, în principiu, posibilă, spun oamenii de ştiinţă, dar poate fi o provocare.
