Inflamaţia asociată cu hipertensiunea arterială poate fi legată de osteoporoză, potrivit unui nou studiu preclinic prezentat, vineri, la conferinţa Hypertension Scientific Sessions 2022 a Asociaţiei Americane a Inimii, care se desfăşoară în perioada 7-10 septembrie 2022, în San Diego, Statele Unite.
Într-un nou studiu preclinic, cercetătorii au examinat inflamaţia asociată cu hipertensiunea arterială şi au descoperit că aceasta poate fi legată de osteoporoză.
Când au indus la şoarecii tineri hipertensiune arterială, animalele au suferit pierderi de masă osoasă şi leziuni osoase legate de osteoporoză, comparabile cu şoarecii mai în vârstă, potrivit unei noi cercetări prezentate vineri, la conferinţa Hypertension Scientific Sessions 2022 a Asociaţiei Americane a Inimii, care se desfăşoară în perioada 7-10 septembrie 2022, în San Diego, Statele Unite.
Întâlnirea reprezintă primul schimb ştiinţific axat pe progresele recente în cercetarea clinică privind hipertensiunea arterială şi relaţia acesteia cu bolile cardiace şi renale, AVC, obezitate şi genetică.
Hipertensiunea arterială şi osteoporoza sunt boli predominante, pe care oamenii le pot avea în acelaşi timp.
„Măduva osoasă este locul unde sunt produse elementele necesare oaselor noi, cât şi celule imune noi. Bănuim că mai multe celule imunitare pro-inflamatorii din măduva osoasă ar putea duce la deteriorarea şi slăbirea osului”, a declarat autorul principal al studiului Elizabeth Maria Hennen, candidat doctoral în inginerie biomedicală la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee (SUA).
„Prin înţelegerea modului în care hipertensiunea arterială contribuie la osteoporoză, am putea să reducem riscul de osteoporoză şi să protejăm mai bine oamenii mai în vârstă de fracturi, de fragilitate şi de o calitate mai scăzută a vieţii”, a mai precizat ea.
În cadrul studiului, cercetătorii au comparat şoarecii tineri cu hipertensiune arterială indusă cu şoarecii mai în vârstă fără hipertensiune, pentru a evalua o posibilă relaţie între hipertensiune şi îmbătrânirea osoasă.
Echivalentul de vârstă umană a fost de aproximativ 20-30 de ani la şoarecii tineri şi de aproximativ 47-56 de ani la şoarecii mai în vârstă, a precizat cercetătoarea.
Un grup de 12 şoareci tineri (4 luni) au primit angiotensină II, un hormon care cauzează hipertensiune arterială. Soarecii tineri au primit 490 nanograme/kilogram de angiotensină II timp de şase săptămâni.
Un grup de 11 şoareci mai în vârstă (16 luni) a primit, de asemenea, 490 nanograme/kilogram de angiotensină II timp de şase săptămâni.
Două grupuri de control de 13 şoareci tineri şi 9 şoareci bătrâni au primit o soluţie tampon care nu includea angiotensină II, iar aceşti şoareci nu au dezvoltat hipertensiune arterială.
După şase săptămâni, cercetătorii au analizat oasele şoarecilor din toate cele patru grupuri folosind tomografia microcomputerizată, o tehnică avansată de imagistică. Sănătatea oaselor a fost determinată de rezistenţa şi densitatea osului.
Au fost utilizaţi algoritmi matematici pentru a estima efectele potenţiale ale hipertensiunii şi îmbătrânirii asupra microstructurii şi rezistenţei osului la şoareci.
În comparaţie cu şoarecii tineri fără hipertensiune arterială, şoarecii tineri cu hipertensiune indusă au avut o reducere semnificativă cu 24% a fracţiei de volum osos, o reducere cu 18% a grosimii osului trabecular (structură spongioasă), situat la capătul oaselor lungi, cum ar fi oasele femurale şi coloana vertebrală, şi o reducere cu 34% a forţei estimate de eşec, care este capacitatea oaselor de a rezista la diferite tipuri de forţă.
„Forţa de eşec se traduce prin oase mai slabe. La nivelul coloanei vertebrale, slăbirea osoasă poate duce la fracturi vertebrale mai târziu în viaţă”, a precizat cercetătoarea.
În schimb, şoarecii mai în vârstă cărora li s-a administrat perfuzia de angiotensină-II nu au prezentat pierderi osoase similare. În timpul studiului, totuşi, şoarecii bătrâni, cu sau fără hipertensiune arterială, au prezentat o calitate osoasă redusă similară cu cea a şoarecilor tineri hipertensivi.
„La aceşti şoareci, fiind hipertensivi la o vârstă mai tânără, oasele îmbătrânesc ca şi cum ar fi cu 15-25 de ani umani mai în vârstă”, a mai precizat Hennen.
Pentru a evalua impactul inflamaţiei asupra sănătăţii osoase a şoarecilor, cercetătorii au analizat măduva osoasă folosind citometria în flux. Acest instrument a permis cercetătorilor să identifice celule individuale şi să identifice anumite celule imunitare.
La şoarecii tineri hipertensivi, ei au descoperit o creştere a numărului de molecule de semnalizare pentru inflamaţie, ceea ce a indicat o creştere a inflamaţiei în oase în comparaţie cu şoarecii tineri care nu au primit angiotensină II.
„Această creştere a celulelor imunitare active ne spune că şoarecii mai în vârstă au, în general mai multă inflamaţie, şi că o stare continuă de inflamaţie, indiferent dacă au avut sau nu hipertensiune arterială, poate avea un impact asupra sănătăţii oaselor”, a mai spus cercetătoarea.
„Se pare că hipertensiunea arterială ajustează procesul de remodelare osoasă înspre pierderea osoasă, mai degrabă decât spre creşterea osoasă sau echilibrul osos, la şoarecii tineri hipertensivi. Ca urmare, oasele vor fi mai slabe, ceea ce duce la un risc crescut de de fragilitate, osteoporoză şi fractuiă. La oameni, acest lucru ar putea însemna că ar trebui să depistam osteoporoza la persoanele cu hipertensiune arterială”, a mai precizat ea.
Aceste descoperiri i-ar putea ajuta pe cercetători să identifice celulele imune şi mecanismele care joacă un rol în sănătatea oaselor umane. Cunoaştinţele aprofundate din acest studiu ar putea duce la noi abordări pentru prevenirea osteoporozei la vârsta adultă timpurie.
O limitare a studiului a fost aceea că este doar unul descriptiv, ceea ce înseamnă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a investiga modul în care diferitele tipuri de celule imunitare pot contribui la pierderea osoasă la om. În plus, nu se ştie dacă această legătură între hipertensiunea arterială şi pierderea osoasă are loc şi la oameni, aşa că este nevoie de cercetări clinice pentru a confirma aceste descoperiri, a mai spus cercetătoarea.
