Cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine şi Dana Farber Cancer Institute din Boston, Statele Unite au arătat că un hormon secretat în sânge în timpul exerciţiilor fizice sau aerobice reduce nivelul unei proteine asociate cu boala Parkinson şi opreşte problemele de mişcare, în studiile pe şoareci.
Boala Parkinson, o afecţiune neurologică în care persoanele afectate pierd controlul asupra muşchilor şi mişcărilor, afectează aproximativ 1 milion de oameni în Statele Unite.
Un recent studiu pe modele de şoareci cu boala Parkinson ar putea deschide calea către o terapie pentru această boală bazată pe hormonul irisin, dacă va fi confirmat de cercetările suplimentare de laborator şi studiile clinice.
Rezultatele studiului au fost publicate în PNAS - Proceedings of the National Academy of Sciences.
Cercetări anterioare au demonstrat că exerciţiile de anduranţă ameliorează simptomele bolii Parkinson, din motive pe care oamenii de ştiinţă nu le-au putut descifra.
Noul studiu, s-a bazat pe unele indicii între legătura dintre exerciţii fizice, boala Parkinson şi hormonul irisin.
Primul studiu în acest sens a fost publicat în 2012 în Nature şi, ulterior, în alte reviste ştiinţifice, şi a arătat că nivelurile peptidei irisină eliberată în sânge cresc odată cu exerciţiile de anduranţă.
În ultimul deceniu, alte laboratoare au descoperit că exerciţiile fizice de rezistenţă ridică nivelurile hormonului irisin, ceea ce a dezvoltat un interes pentru cercetările care s-au concentrat pe legătura dintre acest hormon şi bolile Alzheimer şi Parkinson.
Pentru a testa efectele hormonului irisin asupra bolii Parkinson în noul studiu, cercetătorii au folosit un model de şoarece dezvoltat anterior, în care celulele creierului animalelor au fost programate să elimine fibre minuscule, fusiforme, de alfa sinucleină, o proteină care reglează dispoziţia şi mişcarea, asociate cu un neurotransmiţător din creier, dopamina.
Când proteinele alfa sinucleină se tot adună, grupările ucid celulele din creier care produc dopamină, fiind un declanşator cheie în boala Parkinson. Aglomerările din fibre de alfa sinucleină sunt foarte asemănătoare, cu ceea ce se află în creierul persoanelor care suferă de boala Parkinson, spun cercetătorii.
În modelul de laborator, echipa a descoperit că hormonul irisin a prevenit acumularea de aglomerări de alfa sinucleină şi moartea celulelor cerebrale asociate cu acestea.
Oamenii de ştiinţă au testat efectele irisinei pe şoarecii modificaţi genetic pentru a prezenta simptome asemănătoare bolii Parkinson.
Ei au injectat alfa sinucleină într-o zonă din creierului animalelor, numită striat, unde se află neuronii producători de dopamină. Două săptămâni mai târziu, cercetătorii au injectat şoarecilor un vector viral, care a crescut nivelurile hormonului irisin din sânge, peptidă care poate traversa bariera hematoencefalică.
Şase luni mai târziu, animalele care au primit irisin nu au prezentat deficit de mişcare a muşchilor, în timp ce şoarecii injectaţi cu un placebo au prezentat deficite în puterea de prindere şi capacitatea de a coborî un stâlp.
Studii suplimentare ale celulelor creierului la şoarecii cărora li s-a administrat irisin au arătat că acest hormon a scăzut nivelurile de alfa sinucleină asociată bolii Parkinson cu 50% - 80%.
Echipa de cercetare a demonstrat că hormonul irisin accelerează transportul şi degradarea alfa sinucleinei în celulele creierului prin intermediul lizozomilor (săculeţi plini cu lichid).
„Dacă utilitatea hormonului irisin se confirmă, ne-am putea imagina dezvoltarea acestuia într-o terapie genetică sau cu proteine recombinate”, a declarat dr. Ted Dawson, specialist în boli neurodegenerative şi neurologice, şi director al Institutului de inginerie celulară de la Johns Hopkins, referindu-se la domeniul aflat în plină creştere, în dezvoltarea medicală, care vizează utilizarea geneticii celulare pentru a trata bolile.
„Având în vedere că irisin este un hormon peptidic produs în mod natural care pare să fi evoluat pentru a traversa bariera hematoencefalică, credem că merită să continuăm evaluarea acestuia ca potenţială terapie pentru Parkinson şi alte forme de neurodegenerare”, a precizat la rândul său doctorul Bruce Spiegelman, de la institutul Dana Farber, care a lucrat împreună cu dr. Dawson, la acest studiu pentru a analiza legătura dintre hormonul irisin şi boala Parkinson.
