Oncologia a fost unul dintre cele mai dinamice domenii de cercetare clinică din ultimele decenii. O mai bună înţelegere biologică a motivelor de dezvoltare a cancerului şi a modului de creştere a tumorilor a dus la dezvoltarea unor opţiuni inovatoare pentru prevenirea, diagnosticarea şi tratarea cancerului. Din nefericire, în ultimii ani numărul de cazuri noi de cancer şi de decese rămâne ridicat în Uniunea Europeană (UE). În 2022, 2,7 milioane de cazuri noi au fost depistate şi 1,3 milioane de persoane au murit din cauza cancerului, potrivit unui nou raport al Institutului suedez pentru economia sănătăţii (IHE). Până în 2040, se preconizează că evoluţia demografică schimbătoare şi îmbătrânirea populaţiei vor creşte numărului de cazuri noi cu 18 % şi a numărului de decese cu 29 % în UE. De asemenea, se preconizează că decesele cauzate de cancer vor depăşi decesele cauzate de bolile cardiovasculare până în 2035, făcând din cancer principala cauză de deces în UE.
Un nou raport al Institutului suedez pentru economia sănătăţii (IHE) evidenţiază inegalităţile mari în ceea ce priveşte tratamentul cancerului de-a lungul traseelor pacienţilor. Cercetările recente ale IHE arată, de asemenea, că există divergenţe nu numai între statele Uniunii Europeană (UE), ci şi în interiorul fiecărei ţări membre.
Raportul, comandat de Platforma EFPIA* Oncology (EOP), examinează procesele de furnizare a asistenţei medicale pentru cancer, concentrându-se pe cinci studii de caz în conformitate cu pilonii Planului European de lupta împotriva cancerului (EBCP): Prevenirea: Vaccinarea împotriva virusului papiloma uman (HPV); depistarea precoce: screeningul pentru cancerul colorectal; diagnosticarea şi tratamentul: testarea biomarkerilor, medicamente împotriva cancerului şi îngrijirea bazată pe dovezi; supravieţuirea: accesul la produse financiare („dreptul de a fi uitat").
Dr. Thomas Hofmarcher, director de cercetare la IHE, a explicat modul în care constatările raportului demonstrează că doar o minoritate de state membre ale Uniunii Europene ating obiectivele definite în Planul european de învingere a cancerului (EBCP), sau alte criterii de referinţă relevante.
El a precizat că învingerea bolii depinde în mare măsură de locul în care locuieşte pacientul, în timp ce numărul total de cazuri de cancer se estimează că va creşte considerabil în următoarele decenii.
„Dacă comparăm ţările între ele, cele mai mari inegalităţi au fost constatate atât în ceea ce priveşte ratele de vaccinare împotriva HPV, cât şi în ceea ce priveşte depistarea cancerului colorectal", a declarat Hofmarcher, unul dintre autorii raportului.
Inegalităţi uriaşe
Două state membre, Bulgaria şi Estonia, încă nu includ băieţii în programul de vaccinare împotriva HPV, iar ratele de vaccinare a fetelor variază de la 9% în Bulgaria la 94% în Portugalia, se arată în raport.
În plus, Bulgaria şi România nu au niciun program de screening pentru cancerul colorectal, aflat în creştere în rândul persoanelor tinere din Europa.
În ţările care au un program, ratele de screening variază de la 4%-5% în Cipru, Bulgaria şi România, la 76% în Danemarca.
De asemenea, sunt raportate disparităţi notabile în ceea ce priveşte practicile de diagnosticare, accesul la testele de secvenţiere de generaţie următoare (NGS) fiind scăzut în întreaga UE.
Danemarca şi Ţările de Jos sunt singurele ţări în care mai mult de jumătate din biopsii sunt analizate cu NGS.
Ţările din Europa de Est au cel mai puţin acces; nicio probă de biopsie nu este analizată cu aceste metode în Cehia şi Slovacia.
Există, de asemenea, o variaţie substanţială în ceea ce priveşte rezultatele.
În cazul cancerului de colon, ratele de supravieţuire la cinci ani variază de la 50% în ţările cu cele mai slabe performanţe (Croaţia, Slovacia, România, Bulgaria, Polonia) la 70% în ţările cu cele mai bune performanţe (Germania, Finlanda, Suedia, Belgia, Cipru).
Se estimează că în Europa trăiesc peste 20 de milioane de supravieţuitori ai cancerului, dar aceştia se confruntă cu discriminare în ceea ce priveşte accesul la produse financiare (de exemplu, asigurări de viaţă sau credite bancare).
Potrivit raportului, doar opt state membre (Franţa, Belgia, Cipru, Italia, Ţările de Jos, Portugalia, România şi Spania) au adoptat o legislaţie privind „dreptul de a fi uitat".
Accesul la medicamente
Raportul arată că doar aproximativ unul din doi pacienţi cu cancer pulmonar avansat fără celule mici în Finlanda, Polonia sau România primeşte medicamente pentru cancer în conformitate cu orientările europene, deşi medicamentele sunt rambursate.
În Belgia şi Portugalia, acest procent este de aproape opt din zece.
Nicio ţară nu oferă acces adecvat la imunoterapii şi terapii ţintite, bazându-se mai mult pe chimioterapia mai puţin eficientă.
„Este evident că introducerea imunoterapiei a făcut o mare diferenţă în ceea ce priveşte creşterea ratei de supravieţuire a pacienţilor cu melanom sau cancer pulmonar, de exemplu. Aşadar, există o valoare în aceste medicamente cu preţ ridicat, dacă sunt eficiente, aşa cum sunt imunoterapiile", a remarcat Dr. Hofmarcher.
Inegalităţi în interiorul ţărilor
Raportul a constatat, de asemenea, inegalităţi notabile în interiorul graniţelor ţărilor în ceea ce priveşte accesul la îngrijiri oncologice, care provin în principal din distanţa geografică faţă de spitalele universitare şi centrele oncologice complete, dar şi din disponibilitatea infrastructurii de sprijin şi a cadrelor medicale.
„Deoarece serviciile specializate de îngrijire a cancerului sunt în mod natural situate în oraşele mari, unde se poate acumula experienţă şi unde există un volum suficient de mare de cazuri pentru a acumula şi a menţine expertiza, persoanele care trăiesc în zonele rurale sau pe insule vor avea întotdeauna mai multe dificultăţi în a avea acces la un diagnostic precoce şi la un tratament adecvat", a declarat pentru Euractiv, dr. Hofmarcher.
Diferenţele bazate pe statutul socio-economic şi nivelul de educaţie în domeniul sănătăţii, inclusiv conştientizarea şi cunoştinţele generale, percepţia riscurilor asociate unei boli şi mijloacele de a obţine informaţii, joacă, de asemenea, un rol semnificativ.
„Oamenii trebuie să înţeleagă de ce este necesară vaccinarea, de ce este important screening-ul şi de ce trebuie să viziteze un medic chiar dacă se simt sănătoşi, deoarece acesta ar putea detecta cancerul înainte de a avea simptome", a adăugat el.
Rădăcinile inegalităţilor
Raportul arată diferenţe bugetare semnificative, ţara cu cele mai mici cheltuieli, România (70 de euro pe cap de locuitor, în 2018), cheltuind un sfert din cheltuielile ţării cu cele mai mari cheltuieli, Luxemburg (294 de euro).
Pentru dr. Hofmarcher, originea acestor disparităţi, înregistrate atât în acest raport, cât şi într-un studiu realizat de IHE privind accesul la medicamente noi împotriva cancerului în patru ţări din Europa Centrală şi de Est (Cehia, Slovacia, Ungaria şi Polonia), este în principal lipsa de resurse, combinată uneori cu o voinţă politică scăzută.
„Dacă politicienii nu iau o decizie, nu se va schimba nimic, bineînţeles. Deşi politicienii pot avea intenţii bune, dar apoi le lipsesc fondurile necesare", spune el.
El susţine că încă se observă diferenţe uriaşe chiar şi între ţări cu bugete, bogăţie şi putere economică similare, aşa cum s-a văzut în studiul privind accesul la noi medicamente împotriva cancerului în „Vişegrad 4" - Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria.
„Am analizat eşantionul mare de medicamente noi aprobate între 2011 şi 2020 şi apoi am verificat dacă acestea erau disponibile în 2022 şi am realizat că în Cehia 64% erau disponibile, dar în Slovacia, 19%", a explicat dr. Hofmarcher - care este şi autorul principal al documentului - Accesul la medicamente noi pentru cancer".
„Atunci, de ce cheltuieşte Cehia mai mult decât Slovacia pentru medicamentele împotriva cancerului? Trebuie să fie o prioritizare politică", a comentat el.
Prioritatea valorii
Rolul critic al utilizării eficiente a bugetelor de sănătate în furnizarea de îngrijiri de înaltă calitate pentru a aborda inegalităţile în ceea ce priveşte rezultatele pentru pacienţi este subliniat în raport, care oferă recomandări pe termen scurt şi lung, în sincronie cu obiectivele EBCP.
„Este important să realizăm că lupta împotriva cancerului poate fi câştigată doar dacă alegem o abordare cuprinzătoare", spune dr. Hofmarcher, adăugând că „este bine dacă politicienii acordă prioritate vaccinării împotriva HPV. Dar acest lucru va afecta doar unele părţi ale îngrijirii cancerului".
Un alt aspect pe care îl menţionează este nevoia de date prin intermediul registrelor naţionale de cancer. „Dacă nu poţi măsura efectele, rezultatele, conduci nava orbeşte".
În ambele documente, se sugerează o prioritizare a rambursării, în special pentru medicamentele cu beneficii clinice ridicate şi pentru secvenţierea de generaţie următoare.
Întrebat de Euractiv cum ar putea ajuta ţările cu bugete de sănătate limitate să prioritizeze procedurile şi terapiile cu costuri mai mari, dr. Hofmarcher a explicat că „atunci când prioritizezi, înseamnă, de asemenea, că poţi deprioritiza altceva".
„Poate că nu este necesar să ne străduim să avem acces la 100% din medicamente, ci să ne concentrăm eforturile şi bugetele limitate pe cei 50% care oferă un beneficiu clinic substanţial pacienţilor. Poate că ar trebui să le dăm prioritate în procesul de luare a deciziilor de rambursare", a sugerat el.
Potrivit dr. Hofmarcher, este nevoie de teste iniţiale cu tehnologia NGS, care includ utilizarea biomarkerilor, pentru a putea selecta medicamentul potrivit pentru pacientul potrivit, iar „testele au devenit mult mai ieftine în timp".
În plus, el sugerează utilizarea unui instrument dezvoltat de Societatea Europeană de Oncologie Medicală (ESMO).
Acesta este un cadru valoric, o scală, care acordă fiecărui medicament sau indicaţie nouă un punctaj între unu şi cinci, cinci fiind cel mai bun.
„Concentrează-te pe cinci şi patru şi elimină priorităţile de unu, doi şi trei", a spus el, propunând chiar un sistem cu două piste, cu proceduri diferite pentru diferite medicamente, în funcţie de nevoile societăţii.
*EFPIA - Federaţia Europeană a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice.
