Blocarea unei molecule care activează nervii senzoriali în leziunile musculo-scheletice previne osificarea heterotopică (HO), un proces în care osul creşte anormal în ţesutul moale în timpul vindecării, arată cercetători de la UT Southwestern într-un studiu publicat recent. Constatările sugerează că medicamentele care inhibă această moleculă pentru ameliorarea durerii, testate în prezent în studii clinice, ar putea proteja, de asemenea, împotriva acestei afecţiuni dificile.
„Osificarea heterotopică este o afecţiune incredibil de debilitantă pentru care nu avem terapii cu adevărat eficiente. A putea preveni HO, care apare după o accidentare şi, în acelaşi timp, reduce durerea ar fi un substanţial pas înainte", spune liderul studiului, dr. Benjamin Levi, profesor asociat de chirurgie la UT Southwestern şi la Centrul pentru Metabolism Mineral şi Cercetare Clinică.
HO apare la un număr semnificativ de pacienţi cu leziuni musculo-scheletice sau care suferă unele intervenţii chirurgicale. Spre exemplu, aproximativ 20% dintre pacienţii care suferă o înlocuire iniţială a şoldului dezvoltă această formare anormală de ţesut osos, iar atunci când este nevoie şi de a doua înlocuire a aceluiaşi şold, procentul se ridică la 80%.
HO este, de asemenea, frecvent întâlnită la pacienţii cu arsuri pe suprafeţe mari, leziuni traumatice ale cotului, leziuni ale măduvei spinării şi fracturi pelviene, unde provoacă contracţii care limitează mobilitatea. Deşi durerea în timpul vindecării este o caracteristică evidentă în urma unor astfel de leziuni şi a intervenţiilor chirurgicale, oamenilor de ştiinţă nu le era clar dacă nervii care detectează durerea joacă, de fapt, un rol în dezvoltarea sa.
Echipa de cercetare şi-a propus să afle modul în care HO este afectată de nervii senzoriali. Folosind un model de şoareci, cercetătorii au observat că axonii nervului sciatic - extensii lungi de neuroni - au crescut la locul leziunii înainte de a avea loc HO. Când axonii nu au fost prezenţi, HO n-a mai apărut.
Într-un efort de a identifica semnalul care atrage axonii nervului senzorial la locul leziunii, cercetătorii au studiat activitatea genelor pentru a determina care dintre ele ar putea fi responsabilă de supraproducţia de proteine după rănire. Ei au descoperit că o proteină, numită factor de creştere a nervilor (NGF), a crescut de câteva ori în cantitate după rănire, fiind secretată de celulele aflate în exteriorul vaselor de sânge. Întrucât fibrele nervoase folosesc aceleaşi căi ca şi vasele de sânge, NGF părea a fi, cel mai probabil, semnalizatorul pentru axoni.
Atunci când cercetătorii au folosit o tehnică genetică pentru a închide semnalizarea-NGF la locul leziunii, HO nu a avut loc. Cercetătorii au obţinut un succes similar prin utilizarea moleculelor mici şi a unui medicament experimental pentru a bloca TrkA, receptorul de care se leagă NGF.
Dr. Levi a precizat că mai multe medicamente care au scopul de a calma durerea prin blocarea NGF sunt în prezent în studii clinice de fază 3. Aceste medicamente ar putea servi un scop dublu la pacienţii cu risc pentru HO prevenind şi dezvoltarea aceastei afecţiuni.
Studiul a fost publicat în Nature Communications.
