Oamenii de ştiinţă au descoperit un beneficiu neaşteptat al unui pretratament cu steroizi, folosit în mod obişnuit pentru a preveni greaţa şi reacţiile alergice ale chimioterapiei, împotriva potenţialei toxicităţi cardiace induse de tratament.
Un grup de experţi de la facultatea de medicină a universităţii Indiana, din Statele Unite, a identificat noi modalităţi de prevenire a efectelor secundare grave ale chimioterapiei utilizate pentru tratarea pacienţilor cu cancer de sân.
Antraciclinele aparţin unei clase de agenţi chimioterapici utilizaţi pentru a trata o varietate de tipuri de cancer şi rămân o parte importantă a terapiei pentru pacienţii cu cancer de sân cu risc ridicat. Deşi s-au dovedit eficiente la îmbunătăţirea ratei de vindecare, ele pot provoca leziuni cardiace grave, inclusiv insuficienţă cardiacă, care este adesea ireversibilă.
„În prezent, nu există biomarkeri indicaţi clinic pentru a estima care pacienţi sunt expuşi riscului de a dezvolta acest efect secundar înainte de a începe un tratament pe bază de antracicline”, a declarat Xi Wu, care a coordonat cercetările.
În recentul studiu, cercetătorii descriu mecanismele moleculare prin care o variantă genetică identificată anterior poate duce la dezvoltarea clinică a cardiotoxicităţii induse de antracicline la pacienţi.
Lucrările efectuate de laboratorul Schneider de la Centrul Fundaţiei Vera Bradley pentru Cercetarea Cancerului de Sân din cadrul Centrului Comprehensive Cancer IU a fost publicată recent în Nature Communications.
Studii anterioare efectuate de laboratorul Schneider au sugerat că pacienţii ar putea avea şanse crescute de a suferi leziuni cardiace grave (cardiotoxicitate), după ce au primit chimioterapie cu antracicline, în baza propriei moşteniri genetice, dar nu au existat suficiente informaţii pentru a determina care sunt genele specifice care, alături de alţi factori, prezintă un risc cardiac crescut.
În recentul studiu, echipa a folosit cardiomiocite pluripotente derivate din celule stem, care sunt celulele responsabile de contractarea muşchilor inimii, pentru a arăta că o variantă genetică moştenită a scăzut capacitatea celulei de a contracta muşchii inimii după ce au fost expuse la doxorubicină, un medicament pentru chimioterapia cu antraciclină.
„Ştim că este dificil să echilibrăm toxicitatea necesară pentru a ucide celulele canceroase, protejând în acelaşi timp restul corpului sănătos al pacientului”, explică dr Bryan P. Schneider, profesor de oncologie la facultatea de medicină IU, autorul principal al studiului.
„Aceste constatări ne pot ajuta să înţelegem de ce unii pacienţi pot prezenta un risc crescut de a dezvolta acest efect secundar devastator, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a concepe strategii cu care să putem preveni în mod eficient acest lucru. Această studiu este însă un pas major în această direcţie”, a precizat medicul.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, un beneficiu potenţial neaşteptat pentru dexametazonă, un pretratament cu steroizi folosit în mod obişnuit pentru a preveni greaţa şi reacţiile alergice.
Acest medicament, şi poate şi alte medicamente care funcţionează într-un mod similar, ar putea fi o strategie cheie pentru reducerea la minimum a cardiotoxicităţii ca efect secundar al chimioterapiei.
Oamenii de ştiinţă şi-au propus, în continuare, să identifice care este abordarea optimă, pentru a-i ajuta pe medici să înţeleagă nivelul de risc al pacienţilor înainte de a utiliza terapia pe bază de antracicline şi, de asemenea, de a minimiza şansele de insuficienţă cardiacă, în cazul celor cu risc ridicat.
