Cercetători din Australia au descoperit biomarkeri epigenetici noi, care au potenţialul de a identifica forme letale ale cancerului de prostată.
Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetări Medicale Garvan, din Australia, au descoperit noi biomarkeri epigenetici pentru forme mai agresive ale cancerului de prostată.
Biomarkerii pot fi utilizaţi în combinaţie cu instrumente clinice tradiţionale pentru a estima dacă un pacient va continua să dezvolte o formă mai agresivă, metastatică a bolii, cu o rată mai mare de mortalitate, şi ar putea ajuta clinicienii să dezvolte un plan de tratament mai bun.
„Este necesar ca bărbaţii cu cancer de prostată să aibă tratamente mai personalizate în funcţie de natura tumorilor şi nu pot obţine asta fără noi biomarkeri care pot estima mai bine riscul de a dezvolta boala letală”, spune profesor Susan Clark, şefa laboratorului de cercetare epigenetică de la Garvan şi cercetător principal al studiului.
La nivel global, cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent cancer diagnosticat la bărbaţi. După diagnostic, aproximativ 50% dintre bărbaţi vor dezvolta cancer metastatic în timpul vieţii.
De obicei, metastazele durează 15 sau mai mulţi ani pentru a se dezvolta, dar un procent mic de bărbaţi dezvoltă o formă metastatică fatală mult mai devreme după diagnostic.
Identificând, în stadiile incipiente, pacienţii care ar putea dezvolta această formă de cancer de prostată, medicii ar putea începe mult mai devreme tratamente mai agresive.
Noul studiu, care este unul dintre cele mai cuprinzătoare studii moleculare pe termen lung privind progresia cancerului de prostată, a fost publicat, vineri, în revista Clinical and Translational Medicine.
Progresia lentă a bolii face dificilă studierea biologiei cancerului de prostată. Banca de biopsii, păstrată în ultimii 20 de ani la spitalele Garvan şi St Vincent, a permis cercetătorilor să analizeze mostrele provenind de la 185 de bărbaţi, care au suferit o operaţie chirurgicală de îndepărtare a prostatei, în urma unui diagnostic de cancer, între anii 1990 şi 2000.
Echipa a urmărit numărul bărbaţilor care au supravieţuit şi al celor care au murit din cauza bolii, 15 ani mai târziu.
Cercetătorii s-au uitat la genomul pacienţilor şi au identificat 1.420 de regiuni specifice cancerului de prostată în care au putut vedea modificări epigenetice - semne de metilare a ADN-ului.
Procesul de metilare poate creşte sau diminua expresia unei gene, fără a-i modifica secvenţa ADN, aşa cum face o mutaţie.
Cercetătorii au identificat 18 gene pe care le-au studiat mai aprofundat în continuare. Dintre acestea una s-a remarcat ca fiind un biomarker cheie, gena CACNA2D4, implicată în reglarea canalelor de calciu.
„Se ştie foarte puţin despre această genă şi nu este de obicei profilată, aşa că trebuie să înţelegem cum poate suprima activitatea genei procesul de metilare”, spune dr. Ruth Pidsley, principalul autor al studiului.
Rezultatele analizei epigenomului au arătat diferenţe între bărbaţii care au avut forme de cancer de prostată letale sau neletale. În plus,, biomarkerii au îmbunătăţit instrumentele clinice existente pentru prognostic.
Noile descoperiri oferă speranţă pentru o cale către un tratament mai personalizat al cancerului.
„Ceea ce vrei cu adevărat să ştii în ziua în care un pacient este diagnosticat, este dacă are potenţialul de cancer de prostată letal, pentru că va schimba modul în care tratezi cancerul”, spune profesor Lisa Horvath, medic oncolog şi cercetător la institutul Garvan, care a fost liderul clinic al studiului.
„Aceşti biomarkeri epigenetici au potenţialul de a ne ajuta să stabilim din prima cine are cancer de prostată letal şi cine nu”, a precizat ea.
Echipa a pus la dispoziţie datele cuprinzătoare de secvenţiere a epigenomului, pentru ca alţi cercetători să le folosească în cercetările viitoare ale cancerului de prostată.
În continuare, oamenii de ştiinţă vor să extindă studiul şi să determine dacă biomarkerii pot fi detectaţi în probele de sânge.
