Societatea Americană de Chirurgie Colorectală a actualizat ghidul medical cu noi abordări pentru tratamentul bolilor de colon.
Noile orientări pentru medici în modul de abordare al tratamentului abcesului anorectal, fistulei anale şi fistulei rectovaginale au fost pregătite de un comitet de experţi în chirurgia colorectală.
Membrii comitetului au analizat 267 de studii medicale şi chirurgicale şi au actualizat orientările publicate anterior anterior în 2016. Noile orientări au fost publicate în numărul online din luna august al revistei Boli ale Colonului şi Rectului, şi abordează patru teme, după cum urmează:.
Noi recomandări privind boala Crohn
Fistula anală asociată cu boala Crohn - Boala Crohn este o afecţiune cronică care provoacă inflamaţii persistente ale tractului gastro-intestinal.
Abcesele anorectale şi fistulele anale sunt frecvente la pacienţii cu boala Crohn şi par să fie mai degrabă rezultatul pătrunderii inflamaţiei decât a infecţiei.
În ghidul actualizat, noua recomandare arată că fistulele anale în boala Crohn ar trebui să fie tratate, de obicei, atât cu o intervenţie chirurgicală, cât şi cu terapie medicamentoasă. Cele mai bine studiate medicamente sunt infliximab şi adalimumab, care au o puternică acţiune antiinflamatorie.
Chirurgia este de obicei urmată de terapia cu antibiotice. Chirurgul poate plasa un seton de drenaj, o bucată de fir chirurgical, sau o scurgere foarte mică de silicon în tractul fistulei, pentru a ajuta la scurgerea fistulei. Uneori, un seton este utilizat pentru controlul bolilor pe termen lung. În circumstanţe extreme, chirurgii vor îndepărta rectul pacienţilor cu fistulă anală severă, cu deturnarea permanentă a materiilor fecale într-o pungă de colostomie.
Un tratament pentru fistula anală, nou acceptat în acest ghid, este administrarea de celule stem pentru repararea tesutului deteriorat. Abordare nu este disponibilă pe scară largă, totuşi, a fost studiată la pacienţii cu boala Crohn.
Noi orientări de tratament pentru bolile anusului şi rectului
Abcesul anorectal - un abces anorectal este un pliu umplut cu puroi, care apare lângă deschiderea anală sau mai adânc, spre rect, cauzat de o infecţie bacteriană. În mod obişnuit, este tratat cu incizie imediată şi drenaj. Noile orientări recomandă rezervă în administrarea antibioticelor pentru pacienţii care au anumite complicaţii.
Fistula anală - După tratamentul cu succes al unui abces, aproximativ 30% până la 70% dintre pacienţi pot continua să dezvolte o fistulă anală, un pasaj tubular anormal între canalul anal şi pielea din jurul anusului. O fistulă necesită, de obicei, o intervenţie chirurgicală, iar noile orientări oferă sugestii actualizate despre diverse proceduri şi posibile abordări.
O nouă secţiune a ghidului discută despre chirurgia minim invazivă pentru fistula anală, care implică utilizarea unui endoscop sau a unui laser. În studii recente, ratele de vindecare pe termen scurt au fost promiţătoare, dar ratele de vindecare şi recurenţă pe termen lung sunt necunoscute.
Fistula rectovaginală - O fistulă rectovaginală reprezintă o conexiune anormală între anus şi vagin, sau rect şi vagin. Conţinutul intestinului se poate scurge prin fistulă, permiţând gazelor sau scaunului să treacă prin vagin. Fistulele rectovaginale sunt de obicei rezultatul unor leziuni din timpul naşterii, dar pot fi legate şi de boala Crohn, cancer sau infecţie. Acestea necesită adesea o intervenţie chirurgicală şi, la fel ca în cazul unei fistule anale, cazurile severe pot necesita îndepărtarea parţială sau totală a rectului.
Fistulele rectovaginale benigne, puţin deranjante, sunt în general tratabile cu spălături, îngrijirea leziunilor, antibiotice (în cazuri de infecţie) şi suplimente alimentare cu fibre pentru reducerea constipaţiei, timp de trei până la şase luni.
Evaluarea clinică rămâne cea mai importantă
Ghidul nu impune o formă specifică de tratament pentru oricare dintre aceste afecţiuni, au subliniat experţii.
„Hotărârea finală cu privire la oportunitatea abordării oricăreia dintre aceste proceduri specifice, trebuie să fie făcută de către medic, în lumina tuturor circumstanţelor individuale prezentate de pacient”, au precizat autorii noilor recomandări.
