Un studiu publicat recent dezvăluie noi perspective asupra modului în care se dezvoltă cancerul gastric şi sugerează şi un tratament preventiv.
O echipă de cercetători de la Universitatea americană Vanderbilt a identificat în premieră faptul că celulele stem displazice Trop2+/CD133+/CD166+ sunt o sursă cheie în evoluţia clonală a displaziei în mai multe tipuri de cancer gastric.
Cercetătorii au mai arătat că medicamentul pirviniu prescris frecvent în tratamentul oxiuriazei (paraziţi intestinali) a blocat regenerarea celulelor stem displazice prin controlul proteinei de semnalizare CK1a, în modelele de şoarece şi în organoizii umani.
Concluziile au fost publicate online, în Gastroenterology.
„Celulele stem displazice, pe care le-am identificat atât în stomacul şoarecilor cât şi în cel uman, sunt celule stem de novo prezente la începutul tranziţiei cancerigene, de la metaplazie pre-canceroasă la displazie. Studiul nostru a demonstrat, de asemenea, dinamica celulară şi procesul evolutiv al celulelor stem displazice, ca singur tip de celule stem necanceroase în displazie şi a oferit un indiciu, care explică întregul spectru al unei înlănţuiri cancerigene, de la ţesut normal la metaplazie, displazie şi adenocarcinom, în timpul dezvoltării cancerului gastric”, a declarat Eunyoung Choi, asistent universitar în chirurgie şi autorul corespondent al studiului.
La nivel global, cancerul gastric este al cincilea cel mai frecvent cancer şi al treilea cel mai mortal. Displazia, creşterea sau dezvoltarea anormală a celulelor, prezintă un risc ridicat de progresie către cancerul gastric, dar mecanismele celulare care determină dezvoltarea acestor celule în cancer nu sunt pe deplin înţelese. Cercetătorii centrului medical universitar Vanderbilt, care investighează acest proces, au publicat o serie de studii pe această temă.
În acest ultim studiu, savanţii au efectuat analiza transcriptomului utilizând organoizi şi displazii induse de gena KRAS în stomacul şoarecilor. Ei au examinat eterogenitatea celulară şi modificările genetice care au avut loc în timpul evoluţiei clonale, utilizând procese de secvenţiere de nouă generaţie.
„Capacitatea de înmulţire şi plasticitatea celulelor stem displazice au dus consecutiv la progresia adenocarcinomului gastric şi la repetarea eterogenităţii tumorale şi a modificărilor genetice observate în cancerele gastrice umane”, a declarat Jimin Min, un postdoctorand care lucrează în laboratorul lui Choi de la VUMC, şi unul dintre autorii principali ai studiului.
Medicamentul pirviniu, pe care cercetătorii l-au studiat în laborator, este un agonist CK1a care are efecte anticancer. Oamenii de ştiinţă au descoperit cum ar putea bloca selectiv capacitatea de transformare şi viabilitatea celulelor stem displazice ale şoarecilor şi umane. Standardul actual de tratament pentru displazia gastrică se limitează la rezecţia endoscopică sau excizia chirurgicală a leziunilor mici.
Cercetătorii cred că o abordare eficientă pentru a reduce riscul ca displazia să progreseze în cancer gastric ar putea fi controlul activităţii celulelor stem displazice cu o intervenţie terapeutică ţintită cu agonistul CK1a.
