Cercetătorii au crescut ciuperci cordyceps pe şase tipuri diferite de insecte. Ei au descoperit că ciupercile cultivate într-un mediu bogat în acid gras oleic au produs cea mai mare cantitate de cordicepină, un potenţial agent terapeutic cu proprietăţi antivirale şi anticancerigene.
Compusul cordicepină, un ingredient cheie al ciupercilor cordyceps a fost asociat cu potenţiale efecte anticancer. Studiile preliminare arată că ciupercile cordyceps pot aduce beneficii sănătăţii prin activităţi antiinflamatorii, antibacteriene, pot creşte imunitatea organismului şi au un efect împotriva oboselii.
Ciupercile cordyceps sunt de obicei colectate în sălbăticie şi sunt greu de găsit în cantităţi mari. Când sunt cultivate în condiţii de laborator, sunt de obicei cultivate din cereale.
Metodele de creştere a producţiei şi de reducere a costurilor de producţie ar putea permite ciupercilor cordyceps să intre în studii clinice pentru diferite afecţiuni.
În sălbăticie, insectele sunt o sursă directă de nutrienţi pentru cordyceps. Într-un studiu recent, cercetătorii au observat creşterea cordyceps pe şase insecte diferite, pentru a identifica o metodă de creştere la nivel industrial al acestor ciuperci, cu scopul de a le exploata proprietăţile terapeutice.
Ei au descoperit că, deşi ciuperca a crescut cel mai mult pe viermi de făină şi pupe de viermi de mătase, a produs cele mai ridicate niveluri de cordicepină pe gândacii rinocer.
„Metoda de cultivare a ciupercilor cordyceps sugerată în acest studiu va permite producerea mai eficientă şi mai economică de cordicepină ”, a declarat autorul principal Mi Kyeong Lee, de la colegiul de farmacie a universităţii Naţionale Chungbuk, din Coreea de Sud, într-un comunicat de presă, dat publicităţii săptămâna trecută.
Pentru studiul publicat, miercuri, în Frontiers in Microbiology, cercetătorii au observat creşterea ciupercilor cordyceps pe şase insecte:
- greieri
- pupe de viermi de mătase
- viermi de făină
- lăcuste
- larve de cărăbuş cu pete albe
- gândacul rinocer japonez
În timp ce cordyceps au crescut pe toate cele şase insecte, dezvoltarea şi formarea ciupercilor rezultate a fost diferită.
După 35 de zile de creştere, cercetătorii au observat că cel mai mult au crescut ciupercile pe pupe de viermi de mătase şi viermi de făină, urmate de gândacul rinocer japonez, greieri şi, larvele de cărăbuş cu pete albe şi lăcuste.
Cercetătorii au observat că dimensiunea iupercilor cordyceps nu se corelează neapărat cu conţinutul de cordicepină.
Conţinutul de cordicepină a fost cel mai mare pe ciupercile cultivate pe gândacii rinocer japonezi. Ciupercile cultivate pe aceşti gândaci aveau de 34 de ori mai multă cordycepină decât cele din pupele de viermi de mătase.
În urma unor studii suplimentare, cercetătorii au descoperit că diferitele compoziţii de grăsimi, proteine şi carbohidraţi se corelează cu diferite caracteristici de creştere ale ciupercilor. Mai exact, conţinutul mai mare de grăsimi este corelat cu cel mai mare conţinut de cordicepină.
Conform autorilor studiului, această descoperire se potriveşte cu cercetări anterioare care arată că uleiurile vegetale cresc sinteza cordicepinei prin activarea genelor legate de calea de biosinteză a cordicepinei.
Echipa a investigat dacă anumite tipuri de grăsimi pot influenţa creşterea ciupercilor. Ei au observat că un conţinut mai mare de acid oleic a fost legat de o producţie mai mare de cordicepină.
În timp ce gândacii rinoceri japonezi aveau un conţinut de acid gras oleic de 10,8%, pupele de viermi de mătase aveau un conţinut de acid oleic de doar 0,4%.
Efectele acidului oleic
În continuare, cercetătorii au efectuat experimente privind acidul oleic în expresia genelor legate de producţia de cordicepină.
Ei au descoperit că cele mai multe gene legate de biosinteza cordicepinei au fost în ciupercile cultivate cu acid oleic.
În concordanţă cu nivelurile crescute de gene legate de cordicepină, oamenii de ştiinţă au descoperit şi că tratamentul cu acid oleic a crescut conţinutul de cordicepină cu 51,4% în comparaţie cu ciupercile cultivate fără acest acid gras.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că acidul oleic creşte producţia de cordicepină în ciupercile cordyceps.
Beneficiile cordyceps pentru sănătate
Unele studii au arătat că aceste ciupercil pot creşte nivelurile de antioxidanţi la şoarecii mai în vârstă şi poate avea efecte anti-îmbătrânire. Un alt studiu a remarcat că ciuperca cordyceps ar putea prelungi viaţa muştelor de fructe.
Studiile asupra celulelor umane şi şoarecilor au descoperit că ciuperca poate, de asemenea, inhiba creşterea tumorilor canceroase cu aplicaţie în cancerul pulmonar, cancerul de piele şi cancerul de colon.
Studiile preliminare sugerează, de asemenea, că ciuperca poate avea efecte benefice asupra sănătăţii inimii şi poate ajuta la gestionarea nivelului de zahăr din sânge, în diabetul de tip 2.
Deşi sunt promiţătoare, majoritatea cercetărilor asupra ciupercilor cordyceps au fost efectuate pe modele celulare sau animale, fiind necesare studii suplimentare pentru a confirma dacă rezultatele au aceleaşi efecte benefice şi la oameni.
„Cordyceps este un tip unic de ciupercă”, a declarat Shiuan Chen, preşedintele departamentului de biologie a cancerului şi medicină moleculară, de la centrul de cercetare a cancerului din California, City of Hope, care nu a fost implicat în studiu.
„Potenţialul terapeutic al acestor ciuperci nu a fost demonstrat definitiv în vreun studiu clinic aprobat de FDA. Producerea în cantităţi industriale de cordyceps ar putea oferi posibilitatea de a evalua aceste ciuperci într-un studiu clinic, care ar necesita o cantitate considerabilă din acest tip de ciuperci”, a mai precizat cercetătorul.
Dr. Chen a remarcat că, în timp ce cordycepina poate fi utilă la oameni, trebuie efectuate studii pe oameni pentru a se face concluzii.
Limitări în noile cercetări cu cordyceps
Autorii au raportat o corelaţie pozitivă între conţinutul de acid oleic şi producţia de cordicepină. Ar fi necesar un test funcţional pentru a demonstra corelaţia conţinutului de substanţe chimice şi activitatea biologică in vitro sau in vivo”, a precizat dr. Chen.
La rândul său, dr. Arturo Casadevall, preşedintele departamentului de microbiologie moleculară şi imunologie la Johns Hopkins (Bloomberg School of Public Health), care nu a fost implicat în aceast studiu, consideră că cercetarea ar putea reprezenta un progres tehnic important pentru recoltarea de substanţe biochimice din aceste ciuperci.
Descoperirea faptului că aceste ciuperci cresc pe diferite platforme, de la cereale la insecte sugerează că ar putea fi posibilă îmbogăţirea unor tipuri de compuşi chimici pentru producţia pe scară largă a acestor ciuperci.
„Această poveste îmi aminteşte de penicilină, unde efectul ei antimicrobian a fost descoperit la sfârşitul anilor 1920, dar abia în anii 1940 s-au putut face cantităţi suficiente pentru testele clinice”, a mai spus medicul.
