Terapia antitrombotică este prescrisă pentru a preveni evenimentele trombotice (coagularea sângelui în interiorul unui vas de sânge), dar tratamentul creşte totodată probabilitatea apariţiei unui eveniment de sângerare, care poate fi extrem de grav dacă apare într-un organ vital. Un studiu recent arată că impactul funcţiei renale asupra riscului de sângerare în timpul terapiei antitrombotice este mai mare decât se estimase anterior.
Societăţile îmbătrânite tind să aibă un număr crescut de pacienţi care primesc terapie antitrombotică, iar medicamentele utilizate în acest tratament pot afecta funcţia renală.
O funcţie renală redusă cauzată de medicamentele antitrombotice poate influenţa semnificativ evenimentele de sângerare. Este foarte recomandat ca pacienţii, în special cei cu o funcţie renală redusă, să aibă o discuţie detaliată cu medicul curant despre posibilele riscuri şi beneficii ale terapiei, spun specialiştii.
Pacienţii cu aritmie cardiacă (fibrilaţie atrială) au un risc ridicat de evenimente trombotice în vasele de sânge care ar putea duce la leziuni permanente ale organelor inclusiv infarct cerebral. Pentru a reduce riscul de a dezvolta cheaguri de sânge acestor pacienţi li se prescrie terapie antitrombotică, deşi, simultan, creşte riscul apariţiei unor evenimente de sângerare, din cauza naturii acestor medicamente. Severitatea acestor evenimente hemoragice este foarte variabilă, de la epistaxis (sângerări nazale) la hemoragie cerebrală fatală.
Cunoscând că funcţia renală este legată de riscul apariţiei unor evenimente de sângerare, o echipă de cercetători de la trei universităţi din Japonia, Kumamoto, Miyazaki şi Tohoku, a efectuat într-un studiu pe pacienţi cu boală arterială coronariană stabilă o analiză post-hoc pe un subgrup cu fibrilaţie atrială şi evenimente ischemice cu medicamentul rivaroxaban pentru a determina impactul funcţiei renale asupra riscului de evenimente recurente de sângerare în timpul terapiei antitrombotice. Analiza a arătat că efectul funcţiei renale asupra evenimentelor recurente de risc de sângerare a fost destul de mare pentru pacienţii supuşi acestui tratament. Oamenii de ştiinţă au descoperit că riscul de sângerare a scăzut cu timpul la pacienţii cu funcţie renală sănătoasă, dar a rămas ridicat la cei cu o funcţie renală scăzută. În mod clar, spun cercetătorii, decizia de a utiliza o astfel de terapie trebuie să fie echilibrată între efectele antitrombotice aşteptate şi riscurile de sângerare.
În cele mai multe cazuri, se consideră că este mai bine să se continue terapiile antitrombotice chiar şi după evenimente de sângerare, atâta timp cât evenimentul nu a fost sever. Cu toate acestea, nu este surprinzător faptul că atât pacienţii, cât şi medicii ezită să continue terapia după orice eveniment de sângerare. Pentru a evalua siguranţa şi eficacitatea tratamentului, medicamentele sunt de obicei măsurate prin numărul de sângerări şi evenimente trombotice. Din păcate, în evaluarea terapiei antitrombotice, majoritatea studiilor iau în considerare în analiza lor doar primul eveniment, chiar dacă pacienţii ar putea experimenta mai multe evenimente de-a lungul vieţii. Noul studiu a arătat că impactul funcţiei renale asupra riscului de sângerare în timpul terapiei antitrombotice este mai mare decât se estimase în studiile anterioare. Astfel, pacienţii cu o funcţie renală sănătoasă par să aibă, în timp, un risc scăzut de a se confrunta cu un eveniment de sângerare, spre deosebire de pacienţii cu o funcţie renală diminuată pentru care riscul rămâne ridicat în decursul timpului.
„O discuţie detaliată între pacienţi şi medici în baza tuturor dovezilor ştiinţifice actuale despre riscurile şi beneficiile terapiei antitrombotice este intens recomandată. Analiza noastră ar trebui să fie foarte utilă în facilitarea acestui tip de discuţie“, a declarat liderul studiului, dr. Kunihiko Matsui, de la departamentul de medicină generală şi asistenţă primară al spitalului universitar Kumamoto.
Studiul a fost publicat vineri în BMC Medicine.
