Cercetătorii de la Universitatea Notre Dame, din Indiana, au descoperit un nou tip de celulă în inimă, care poate ajuta la reglarea ritmului cardiac şi ar putea avea un rol important în înţelegerea anumitor tipuri de defecte cardiace congenitale şi a altor boli de inimă. Celulele, care au fost denumite nexus glia, seamănă cu astrocitele, celule gliale din creier.
Când celulele nou identificate au fost îndepărtate, ritmul cardiac a crescut, iar când au fost private de o genă cheie care le conduce dezvoltarea glială, inima a bătut neregulat.
„Este o descoperire care ridică acum alte 100 de întrebări, despre care nici nu ştiam că există, aşa că urmărim acum să explorăm această cale care nu a mai fost studiată până acum", spune Cody Smith, conferenţiar universitar la catedra de ştiinţe biologice.
Deşi nu există o legătură definitivă între această descoperire şi defectele cardiace congenitale, aceste celule glia nexus cardiace sunt situate în tractul de evacuare al inimii, acelaşi loc în care apar multe defecte cardiace congenitale. Tractul de evacuare este o structură care leagă ventriculele de arterele care părăsesc inima. Iniţial, echipa de cercetare a descoperit celulele în inimile peştilor-zebră, apoi le-a confirmat existenţa atât în inima şoarecilor, cât şi în cea umană. Cercetarea a fost publicată recent în PLOS Biology. Se credea anterior că astrocitele se găsesc doar în sistemul nervos central, respectiv în creier şi măduva spinării. Cercetătorii s-au întrebat de ce organele alimentate cu fibre nervoase prin sistemul nervos periferic nu păreau să aibă celule gliale asemănătoare astrocitelor, care joacă un rol important în construirea şi menţinerea circuitelor neuronale din creier. Astfel, cercetătorii au căutat celule gliale asemănătoare astrocitelor şi în inimă, întrucât celulele gliale au fost identificate în mai multe organe, inclusiv în pancreas, splină, plămâni şi intestine. Deşi funcţia lor nu le este în totalitate clară, specialiştii au fost interesaţi mai ales de modul în care aceste celule joacă un rol într-un grup de afecţiuni medicale numite disautonomie, care apar în urma unor defecte în sistemul nervos autonom sau vegetativ, cum este şi cazul sindromului tahicardiei posturale ortostatice (POTS), care provoacă ameţeală, leşin şi o creştere rapidă a ritmului cardiac. Sindromul POTS ar putea fi legat de noua celulă descoperită, dar specialiştii mai au de făcut cercetări pentru a afirma cu certitudine acest lucru.
„Nu cunoaştem complet funcţia acestor celule, dar faptul că, dacă le eliminăm, ritmul cardiac creşte, ar putea să le lege de anumite cazuri ale bolii. Cred că aceste celule gliale ar putea juca un rol destul de important în reglarea inimii. Acesta este un alt exemplu al modului în care studierea neurobiologiei de bază poate duce la înţelegerea multor tulburări“, a mai spus Smith.
