Folosind tehnici avansate de imagistică RMN, cercetători din Marea Britanie au reuşit să cartografieze activitatea zonei vizuale din creier la pacienţi care şi-au pierdut vederea în urma unui AVC. Reuşita oferă o nouă speranţă pentru reabilitarea şi recuperarea vederii.
Pentru a reuşi să cartografieze cu precizie activitatea căii vizuale din creier afectate de AVC, oamenii de ştiinţă de la universitatea din Nottingham au combinat datele din testele clinice cu date imagistice obţinute cu ajutorul unui RMN funcţional - RMNf. Specialiştii speră că această reuşită va duce la îmbunătăţirea şi posibil la reabilitarea funcţiei vizuale a pacienţilor care se confruntă cu un anumit grad de pierdere a vederii în urma unui AVC.
În fiecare an, numai în Marea Britanie în jur de 150.000 de persoane suferă un AVC, şi aproape 30% se confruntă cu un anumit grad de pierdere a vederii. Pierderea câmpului vizual este o complicaţie comună şi devastatoare în cazul accidentelor vasculare cerebrale. Acest tip de pierdere a vederii, numită hemianopsie (hemianopie), afectează o parte a vederii unei persoane şi este cauzată de deteriorarea căii vizuale din creier.
În prezent, testul pentru determinarea câmpului vizual rezidual, numit perimetrie, este standardul de aur pentru măsurarea acoperirii câmpului vizual. Testul are limitări, este subiectiv şi nu foarte precis, oferind indirect informaţii pentru localizarea exactă a deficitului de procesare din calea vizuală, întrucât se bazează pe răspunsul şi atenţia pacienţilor. Acest aspect limitează capacitatea de a identifica potenţiale strategii de reabilitare a funcţiei vizuale, precum şi tipurile de stimuli vizuali care ar putea să susţină recuperarea.
Noul studiu desfăşurat pe patru pacienţi care au supravieţuit unui AVC combină măsurarea câmpului vizual prin perimetrie cu alte seturi de date de imagistică cerebrală. Cercetătorii au arătat cum poate fi combinată perimetria cu datele imagistice cerebrale pentru măsurarea câmpului vizual rezidual. Această abordare combinată oferă posibilitatea unei terapii personalizate, ghidată de tiparele de activitate funcţională în creier post-AVC.
„În mod frecvent, o concepţie greşită în privinţa pierderea vederii după un AVC este că afectează vederea într-un anumit ochi. Ceea ce se întâmplă de fapt este că ochii văd absolut normal, dar creierul nu poate procesa o parte din informaţii. Acest tip de pierdere a vederii poate fi o problemă în special pentru citit, condusul maşinii sau navigarea într-un spaţiu aglomerat. De asemenea, persoanele în vârstă au un risc crescut de a-şi pierde echilibrul şi de a cădea. Explorând creierele afectate de AVC cu RMN-ul funcţional şi diferite tipuri de stimulare vizuală, am identificat activitatea vizuală reziduală în cortexul vizual, care nu poate fi detectată prin perimetrie. Acest lucru deschide posibilităţi de reabilitare şi oferă noi speranţe supravieţuitorilor unui AVC", a explicat doctorandul Anthony Beh de la şcoala de psihologie a universităţii din Nottingham, care a condus studiul.
„Examinând diferite tipuri de scanări ale creierului, putem vedea de fapt zonele de vedere reziduală, zona în care ochii şi creierul pot procesa în continuare imagini, chiar dacă acest lucru nu este conştientizat. Folosind RMN-ul pentru a identifica aceste zone, clinicienii ar putea lucra cu supravieţuitorii unui AVC pentru a-i antrena ca să-şi recapete funcţionalitatea dintr-o anumită zonă din creier", a completat prof. dr Denis Schluppeck, cel care a supervizat studiul.
Cercetarea, finanţată de organizaţia caritabilă Fight for Sight, care a fost publicată săptămâna trecută în Frontiers in Neuroscience, a mai indicat şi faptul că pierderea câmpului vizual poate fi cauzată de diferite tipuri de leziuni ale creierului.
De asemenea, descoperirile din acest studiu subliniază necesitatea unui plan de reabilitare personalizat pentru supravieţuitorii unui AVC.
